Depresia



Fiecăruia dintre noi ni se întâmplă să ne simţim uneori lipsiţi de energie, nemotivaţi sau trişti, fără ca aceste stări să indice existenţa unei depresii. Atunci, cum ne dăm seama dacă suntem doar trişti sau dacă într-adevăr suferim de depresie şi avem nevoie de sprijinul unui psihoterapeut?

Putem spune că o persoană este deprimată numai atunci când stările mai sus menţionate se intensifică în mod considerabil, ajungând să-i afecteze într-un mod negativ şi persistent gândirea, acţiunile şi sănătatea fizică. De exemplu, pentru cineva care suferă de depresie, trezitul de dimineaţă şi ridicatul din pat pot fi adevărate povori; mintea, sub asediul depresiei, este înceţoşată şi învăluită de regret, teamă şi ruminaţii, iar majoritatea amintirilor sunt amare şi excesiv de dureroase. Pentru mulţi, inabilitatea de a ieşi din starea de depresie se datorează lipsei de speranţă, a oboselii cronice, a unei puternice senzaţii a pierderii controlului asupra propriului organism şi a unui imens sentiment de vinovăţie care este destul de puternic să convingă persoana în cauză că merită ceea ce i se întâmplă. De fapt, acest sentiment de vinovăţie, însoţit de convingerea că orice ar încerca tot rău îi va fi, este de cele mai multe ori ceea ce-l ţine pe depresiv prins în pânzele acestei tulburări emoţionale.

Depresia cauzată de un eveniment negativ de o importanţă majoră (moartea cuiva apropiat, pierderea locuinţei, divorţul, etc.) se deosebeşte de depresia clinică prin durata şi intensitatea ei. În plus, de regulă, depresia de doliu nu este acompaniată de auto-critică, disperare sau lipsa speranţei.

Din păcate, chiar şi în zilele noastre, surprinzător de mulţi oameni trăiesc cu convingerea că este de ruşine să se ştie despre ei că suferă de depresie. Efectul acestei gândiri poate fi uneori mai devastator decât depresia însăşi pentru că-i împiedică pe cei ce au nevoie să caute ajutor specializat, şi, cu cât mai mult timp trece, cu atât simptomele depresiei pot deveni mai severe şi mai dificil de rezolvat.

Care sunt factorii principali ce contribuie la declanşarea şi menţinerea depresiei?

  • Influenţele genetice
  • Influenţele biochimice
  • Boala
  • Îmbătrânirea sau degradarea creierului
  • Stresul
  • Stilul de viaţă nesănătos
  • Propriile gânduri şi comportamente

Cât de mult poate gândirea să influenţeze depresia?

Pe scurt, într-o foarte mare măsură.
Studiile ştiinţifice au arătat că persoanele care suferă de depresie au foarte multe gânduri automate disfuncţionale.
Gândurile automate sunt gânduri care, din cauză că au fost repetate foarte des, apar într-un mod spontan şi la prima vedere par foarte credibile. Totuşi, în urma unei analize mai amănunţite ele se dovedesc a fi nerealiste, rigide, disfuncţionale şi strâns legate de emoţii negative precum depresia, anxietatea sau furia. Iată cum pot suna unele gânduri automate negative cauzatoare de depresie: “Singurul lucru la care mă pricep este să-i dezamăgesc pe cei din jurul meu”, “Întotdeauna va exista ceva/cineva care să mă împiedice să obţin ceea ce îmi doresc”, “Soţia m-a părăsit pentru că şi-a dat seama că nu sunt bun de nimic, şi este vorba doar de o chestiune de timp până când şi ceilalţi îşi vor da seama de acelaşi lucru”.

Un alt component al depresiei sunt aşteptările şi convingerile nerealiste; haideţi să vedem şi cum pot arăta acestea: “Dacă oamenii din jurul meu nu mă admiră, ce rost mai are să trăiesc?”, “Dacă persoana iubită nu îmi arată afecţiune, înseamnă ca nu merit să fiu iubit(ă)”, “Lumea în care trăiesc ar trebui să fie plină de oameni sinceri şi binevoitori. Nu îmi doresc să accept că există şi altfel de oameni.”, “Ar trebui să fiu fericit dar nu sunt.”

Imaginea de sine negativă este iarăşi ceva des întâlnit la o persoană care suferă de depresie, în timp ce majoritatea calităţilor sunt trecute cu vederea sau puse pe seama unor factori externi, ce nu depind în nici un caz de persoana sa. “Am luat lucrarea de licenţă cu nota mare pentru că am avut noroc” sau “Prietenii mei mă plac pentru că nu mă cunosc cu adevărat”, cam aşa arată percepţia asupra sinelui în cazurile de depresie.

Un alt model de gândire care face parte din domeniul depresiei este lipsa speranţelor şi a planurilor în legătură cu viitorul.

Ruminaţia este o altă trăsătură specifică depresiei. Ruminaţiile sunt gânduri negative repetate obsesiv şi greu de controlat, gânduri legate chiar de emoţiile depresive pe care le trăieşte cel sau cea care suferă de depresie. Aceste ruminaţii, la rândul lor, provoacă un alt lanţ de stări şi emoţii depresive. În terapia cognitiv-comportamentală, emoţiile cauzate de alte emoţii (în cazul nostru gândurile şi emoţiile negative pe care le are o persoană şi le face asupra propriei depresii) se numesc meta-emoţii sau emoţii secundare. Să vedem şi câteva exemple de ruminaţii: “De ce mă simt atât de rău?” “De ce nu pot să mă simt mai bine?”

Dacă crezi că suferi de depresie, cere ajutor. Nu te lăsa cuprins de deznădejde când, de fapt, cu ajutorul unui psiholog, poţi să îţi recâstigi dreptul la fericire şi împlinire.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *