Cum sa treci peste o despartire



Despartirile pot fi unele dintre cele mai dureroase evenimente ale vietii, si cu toate acestea ele fac parte din experienta de a fi om. Fie ca esti la varsta adolescentei sau mai tarziu in viata, fie ca ti-ai dorit aceasta despartire sau nu, tot va exista o perioada de “doliu”, o perioada nu tocmai usoara dar esentiala in dezvoltarea ta personala.

Menirea acestui articol nu este aceea de a te scuti de durerea perfect normala pe care o simti, ci de a iti oferi un sprijin in parcurgerea unei etape importante din viata ta.

De ce spun ca este importanta? Pentru ca schimbarile prin care treci dupa terminarea unei relatii in care ai investit multe sentimente, timp si planuri, sunt decisive pentru cursul vietii tale de acum inainte si pentru cum vor arata relatiile pe care urmeaza sa le ai. Si cum nu ai cum sa te impotrivesti starii de schimbare permanenta in care te afli, o poti macar intoarce in favoarea ta prin a o transforma intr-un proces constient.

  • Un prim impuls ce il poti resimti dupa o despartire este acela de a face ceva, orice, pentru a nu te mai simti asa. Cu toate acestea, daca vei incerca sa iti urmezi acest impuls, exista mari sanse sa nu faci altceva decat sa acumulezi si mai multa amaraciune si frustrare, observand ca nu ai cum sa eviti starea de rau. Mai exista posibilitatea ca, in caz ca te incapatanezi si mai mult sa eviti acceptarea realitatii curente, sa reusesti sa schimbi ceva la suprafata, sa iti “pacalesti” mintea ca nu suferi, dar cu pretul de a iti amorti si ignora existenta unor sentimente cat se poate de reale care, nerecunoscute, nu isi pot gasi rezolvarea si care te vor afecta in multe situatii importante pentru tine. A-ti accepta starea de suferinta cu tot ce implica ea nu echivaleaza cu a te lasa subjugat de neputinta, ba din contra, iti ofera sansa de a iti explora sufletul, sentimentele si prioritatile in viata. A iti da voie sa plangi dupa acele lucruri care iti lipsesc si care ti-au fost dragi in timpul relatiei inseamna a iti lua la revedere de la trecut intr-un mod corespunzator. Parcurgerea acestei etape iti va permite sa ajungi sa ai incredere in viitor si in abilitatea de a fi fericit. Pe masura ce vei lucra cu furia si tristetea, le vei inlocui cu noi interese, planuri pozitive si cu o buna imagine de sine. Nu te grabi sa treci la urmatoarea etapa si nu te astepta ca daca o zi a fost mai buna si restul vor fi la fel; mai degraba ia acea zi ca pe un semn ca lucrurile incep sa se indrepte, ramanand constient de faptul ca este posibil ca inca sa mai ai un drum lung de parcurs.
  • Sentimentele si reactiile ce izvorasc din terminarea unei relatii te pot impinge catre izolare si inactivitate. Pentru a evita sa intri in depresie, vorbeste despre sentimentele tale cu cei apropiati sau cauta un grup de suport pentru persoane care tocmai au iesit dintr-o relatie. Simplul fapt ca vezi ca si altii trec prin situatii similare, tu te poate ajuta sa nu te mai simti atat de singur si neinteles. Implicandu-te in problemele altora s-ar putea sa te trezesti dandu-ti niste solutii uimitoare la propriile framantari.
  • Desi este normal sa regreti si sa iti fie dor, nu uita ca scopul final este sa mergi mai departe cu viata si planurile tale si sa devii independent de fosta relatie. Evita sa iti cauti fostul partener chiar daca iti este dor si chiar daca iti propune sa va vedeti. In majoritatea cazurilor este aproape imposibila o simpla relatie de prietenie intre fostii parteneri, iar mai mult de atat implica prea multe complicatii care nu fac altceva decat sa intarzie vindecarea. Daca amandoi va doriti sa puteti avea o relatie de prietenie undeva in viitor, o perioada de pauza va poate ajuta sa va adaptati noului stil de viata si sa va pierdeti identitatea de cuplu.
  • Accepta ca sunt niste intrebari la care probabil nu o sa gasesti nici un raspuns, sau ca raspunsul pe care-l vei gasi nu va fi cel pe care ti-l doresti. Realitatea este ca oricine se poate schimba drastic, pana si persoana cu care ai fost intr-o relatie de lunga durata. Cand simti ca incepi sa te lasi cuprins de intrebari obsesive de genul “de ce” sau “daca”, aminteste-ti de scopul tau final: acela de a iti vindeca ranile.
  • Cauta activitati care-ti sunt benefice: apuca-te de un curs, fa sport, mananca mai sanatos, calatoreste, citeste, creeaza, mergi la masaj sau la un concert. Cu cat te vei simti mai bine in propria piele, cu atat mai usor iti va fi sa te desprinzi de trecut.
  • Dupa ce au trecut mai multe luni de la despartire si te simti pregatit sa evaluezi intreaga relatie, asa cum a fost ea, dar si pe tine, urmatoarele intrebari ar putea sa iti fie de folos: Care au fost cele mai bune momente ale relatiei? Dar cele mai rele? Care au fost trasaturile pe care le-ai admirat la fostul partener? Dar cele care nu ti-au placut? Cum ati contribuit fiecare dintre voi la agravarea problemelor? Care crezi ca sunt cele mai importante greseli pe care le-a facut fostul partener? Care sunt cele mai mari greseli facute de tine? Care sunt lucrurile pe care n-ai avut niciodata sansa sa i le spui? Pentru ce ai vrea sa-i multumesti, pentru ce ai vrea sa-i ceri iertare si pentru ce ai vrea sa te ierte? Multora le este mai usor sa raspunda la aceste intrebari in scris, din cauza volumului mare de informatie si a fluentei pe care o au gandurile cand sunt scrise. In plus, asa vei putea sa recitesti aceste ganduri ori de cate ori simti ca ar mai fi ceva de adaugat, sau chiar peste ani pentru a iti aduce aminte de aceasta perioada a vietii tale.

214 Comments

  1. Stefi spune:

    Am citit mai multe comentarii de aici. Povestea mea suna cam asa 4 ani cu o fata de 2 ani logoditi, toate bune si frumoase cand cam o luna in urma am simtit o schimbare in comportamentul ei,raceala distanta evitare stil arogant etc, dupa mai multe certuri ea m-a asigurat ca totul e ok si e doar un moment mai prost al vietii deoarece maica sa a murit anul trecut.Dupa niste verificari saptamana trecuta am aflat ca se intalnea si vorbea cu un baiat,in acel moment i-am facut bagajele si am expediat-o din casa. Chiar daca sufar enorm de mult si imi pun intrebari de genul de ce….sau cu ce am gresit, nu regret nicio clipa ca am facut acest pas, sa o expediez, mi-am salvat ultimul gram de demnitate de barbat pe care il aveam in mine. Si is constient ca chiar daca sufar acuma peste ceva timp suferinta va inceta, mai bine sa sufar acum decat o viata intreaga prin impacari reimpacari. Stiu ce vreau de la viata si asta sigur nu e ce mi poate oferi ea, am ajuns la concluzia ca problema nu e in mine ca am fost alaturi de ea in momentele grele as face asta oricand. Ne invinovatim noi cand cei care au probleme nu ii intereseaza absolut de noi, cauta sa si traiasca inca viata sunt total imaturi din punct de vedere emotional. Nu o caut pe facebook, nu vreau sa o vad, nu o caut nu ma interesez de ea, vreau sa trec mai departe chiar daca stiu ca acuma mi-e greu intr-o zi stiu ca totul va fi bine. La fiecare gand negativ pe care-l am atasez si un gand pozitiv. Si inca o chestie fie ea ca barbat sau femeie, nu incercati reimpacarea. Cine te ia de prost si te inseala, nu va avea un gram de respect pt tine pe viitor daca o ierti si chiar daca la inceput totul va fi ok cu timpul vei suferi mai mult. Durerea e umana suferim pentru ca avem sentimente, cei care fac asta nu is siguri pe ei si intotdeauna au nevoie de un colac de salvare in viata is 0 barat. deci imi duc suferinta mai departe ca am crezut ca prostul si am avut incredere cand nu trebuia dar niciodata nu voi regreta ca am fost iubitor si un partener fidel in relatie chiar daca ea nu a fost pentru ca am coloana vertebrala

  2. Vic spune:

    Buna ziua , nu am crezut niciodata ca voi ajunge intr-o astfel de situatie de a-mi impartasi povestea pe un site , dar chiar nu mai stiu ce sa fac.
    Am incheiat 2 ani de relatie cu o fata , o relatie pe care am crezut-o ca fiind ultima si care va dura o eternitate , dar evident ca nu a fost sa fie , ma aflu la prima relatie din viata mea in acesti 20 de ani pe care ii am , am avut un an si jumatate superb , magnific , pe care nu cred ca il voi mai trai vreodata , am trait cele mai frumoase momente din viata mea alaturi de aceasta persoana care m a facut sa stiu ce e sa iubesti si sa simti cum este sa iubesti si fii iubit sa ai pe cineva langa tine mereu , cu excursii cu tot ce se poate intr o relatie fericita , pana cand acum jumatate de an , a inceput sa se distanteze eu am crezut ca e ceva temporar ( da recunosc aveam momente in care eram prea sufocant , mereu am vrut sa fie bine si am vrut sa stie ca ea inseamna totul pentru mine si intr-adevar uneori eram prea „lipicios” si prea posesiv . Asta a indepartat-o temporar iar prostia din ochii mei nu a vrut sa vada acest lucru ca sa pot repara , pana am ajuns sa ne tot certam sa ne iertam unu pe altul , niciodata nu am lovit-o injurat-o nici macar sa ii ridic tonul , pentru ca ea pentru mine insemna totul , insemna fericirea mea , care s-a dus , ne am despartit acum 2 zile desi am avut o pauza de o luna in decembrie si am cazut de comun acord sa incercam iar , eu sunt indragostit de ea ca in prima zi , ea insa nu mai simte nimic , si normal ca s-a ajuns aici si din cauza mea si din cauza ei , nu pot sa o fortez sa mai continue cu mine chiar daca asta mi as dori chiar daca o iubesc neconditionat , numai ca e gata , m-am convins ca nu o sa mai fie nimic in viitorul apropriat , poate in viitor ne-om regasi? se poate asa ceva , adica pentru mine e jumatatea perfecta , imi completeaza viata , am impresia ca ma tot afund in intuneric ca intru in depresie , nu am cu cine sa vorbesc nu am multi prieteni si chiar si cu acei putini nu ma simt in largul meu in a vorbi cu ei despre problema mea pe care ei oricum o stiu , am o durere in suflet si un gol pe care nu cred ca il voi mai putea repara , am crezut ca totul va fi perfect ca o sa pot sa traiesc cu ea , nu m-as fi gandit ca ne vom desparti asa de repede… iau in calcul si varianta sinuciderii dar banuiesc ca nu e asta o solutie , incerc sa mi ocup mintea numai ca nu pot dormi si nu pot sa mananc de niciun fel , nu am mai vorbit de 2 zile cu ea si ma gandesc daca e bine sa mai las ceva timp pana sa incepem sa vorbim iar ( vrem sa ramanem prieteni ) numai ca sa o las sa-si limpezeasca si ea mintea si eu poate sa ma calmez , nu pot sa fac fata la asa ceva , nu am fost pregatit pentru asa ceva … simt ca ma rup incetul cu incetul si ca eventual voi disparea. Daca este cineva totusi care vrea sa vorbeasca cu mine sa imi asculte oful , victorpkro@gmail.com

  3. danny spune:

    salut,de 3 luni am cunoscut o fata …totul bine totul frumos la inceput .. timp in care eu am reusit sa ma indragostesc nebuneste de ea..stiu ca probabil suna aiurea ..dar asta s.a intamplat …inca din prima saptamana a stat la mine in fiecare noapte …imi spunea ca nu ii vine sa creada ca a gasit asa o persoana …ca a avut parte numai de idioti …etc …problema este ca mereu telefonul ei era cu fata in jos … pe vibratii etc.. chestie care mi.e mi s.a parut suspicioasa… pana am luat telefonul si am vazut ce este in el .. si surpriza.. destule motive din care eu ar fi trebuit sa pun punct..dar nu am facut.o nici nu i,am zis ca stiu nu mi.am schimbat comportamentul din contra surprize facute odata la 2 3 zile … flori in fiecare saptamana atentie mesaje frumoase vorbe frumoase si lista continua … in schimb eu din partea ei nimic… absolut nimic.cand deschid subiectul imi zice ca o obosesc cu aceleasi chestii ..nu am demonstrat ca iubesc niciodata nici in relatiile trecute care au fost de 4 si 3 ani atat de mult cat am facut.o cu ea .urmeaza la toamna sa plec in america … i.am spus si ei sa vina cu mine ,, ca pe viza mea mai pot lua pe cineva … sa incercam amandoi ceva acolo … asta dupa ce mi,a zis ea ca isi doreste sa ajunga acolo neaparat …de dupa craciun se poarta cu mine incredibil de urat ,,, exagerat de urat ,,, nu stiu de ce acept pt ca nu am facut,o niciodata …probabil din cauza ca am vazut la ea la inceput exact ce mi,am dorit sa am langa mine
    se cearta cu mine cauza ca am indraznit eu la locul de munca sa zic ca suntem impreuna (lucram impreuna)eu dj ea dansatoare … ca ea nu vrea sa stie nimeni de viata ei si etc…ca nu poate sa treaca peste faptul ca eu am putut sa fac asa ceva ,,, ma consum exagerat de tare vede chestia asta dar nu face nimic,, absolut nimic… raspunsul ei a fost .. sa o las sa se linisteasca ca este foarte nervoasa …incerc sa ma adun si nu reusesc …si nu imi vine sa cred ca dupa 3 luni pot sa patesc asa ceva si sa ma doara atat de tare …ca sa nu mai zic de nemancat nedormit etc …o doresc atat de tare langa mine,,, probabil de asta accept ca idiotul tot si inca sper
    daca are cineva chef de vb …. danny_magelan@yahoo.com va multumesc

  4. Nicoleta spune:

    Indeaznesc sa imi scriu si eu povestea vietii mele…trec printr o perioada dificila prin care nu ma gandeam vreodata ca o sa trec…dupa o relatie de 9 ani m a lasat cu ochii in soare chiar inainte de craciun singura explicatie fiind ca nu vede nici un viitor langa mine, in tot timpul acesta am incercat sa fac orice sa tin de relatie, m a mintit, m a inselat, de multe ori data la o parte pentru prieteni lui, neinteleasa si fara nici un sprijin din partea lui, au trecut aproape 3 saptamani timp in care nu mi a mai dat nimic pur si simplu a disparut definitiv din viata mea si stau si ma intreb si acum cu ce am gresit si tot nu gasesc nici o explicatie…am incercat sa fac orice sa ies din stare, sa ma duc la sala la dansuri dar nu functioneaza nimic…este o intreaga lupta cu mine insumi si nu stiu cum sa reusesc sa trec peste…am inceput sa am ganduri sinucigase si nu asta imi doresc dar nu stiu cum sa trec peste…daca ma poate ajuta cineva cu niste sfaturi ma gasiti pe fb nicoleta lipieanu. Va multumesc

  5. ionut spune:

    Buna…am si eu povestea mea…care a fost frumoasa timp de 3 ani…si cu un final care a distrus cei 3 ani de fericire.
    In noiembrie,acum 3 ani am cunoscut o fata…a venit sa lucreze unde sunt si acum…la un depozit in Belgia…eu 26 de ani …ea 21 ..am ajuns sa avem o relatie…sa ne iubim…sa locuim impreuna,dupa un an a decedat mama ei,fiind bolnava de cancer,i-am fost alaturi in acele momente grele…parca ne-a apropiat si mai mult…i-am facut numai bine…o iubesc si o iubeam din tot sufletul…faceam totul pt ea…o ajutam prin bucatarie,la curatenie…lumea din jur ne vedea ca si cuplul perfect…cam dupa un an si ceva ma tot intreba cand o cer de sotie…am ceruto de ziua ei…25 mai …a fost ce-a mai fericita…i-au dat si lacrimile…si in acelas an am facut starea civila… si am cautat si sala pt nunta, am rezervat pt 22 iulie 2017. In 2016 am fost in vacanta in croatia…prin venetia…roma…totul a fost perfet.
    Ne-am intors in belgia la munca…iar in octombrie am mers iar in romania … fiind nanasi la cununia religioasa la prietena ei ce-a mai buna .
    Dupa ce ne-am intors…au inceput certurile din orice…era mai indiferenta…nepasatoare…am incercat de nenumarate ori ce e cu ea…se enerva si numai ne certam mai rau…inainte de craciun cu 2 saptamani mi-a spus intro duminica dupa masa ca vrea sa mearga in tara pe 15 ianuarie ca nu mai vrea sa ne tot certam…si sa stea o saptamana singura…nu am fost de acord…am zis ca hai sa incercam sa lasam unul de la altul …sa ne revenim…dar nu…a insistat sa mearga in romania…iar eu insistam sa nu mearga. Era tot mai indiferenta,tot mai rece…pana a hotarat inainte de creciun ca pleca pe data de 6 ianuarie,ca nu mai suporta ,ca is prea insistent…etc
    In ultimele 2 luni…in fiecare wekeend ea vroia sa mearga la distractie…a inceput sa exagereze cu bautura…si mereu dansa cu un tigan care lucreaza si el aici…am intrebato de cateva ori ce are cu el…ca mereu cu el danseaza…imi spunea ca doar se distreaza. Eu sunt genul de om care prefer o plimbare la lumina lunii…decat sa stau si sa beau si sa dansez…imi place natura…imi plac multe alte lucruri ce se pot face in doi…dar nu sunt genul care pleaca in fiecare weekend la club.
    Intre craciun si revelion…aceleas discutii…sa nu plece…ea ca pleaca…si incepeau restul discutiilor…care o faceau sa nu mai stea pe acasa…in fiecare seara pleca la o prietena.
    In noaptea de revelion…am chefuit la noi acasa…era si tiganul prezent… am baut mai mult dect era necesar…si vroiam sa dansez si eu cu ea…ea se tragea…ca o strang de mana….ca trag de ea…etc…dar cu tiganul dansa. M-am enervat si am luat masina si am plecat de acasa…asa baut cum eram…m-am intors dupa vreo 30 de minute… si numai nu o gaseam… mi-a spus cineva ca a plecat cu el. Am coborat jos sa o caut…nu era nicaieri…am sunato…telefonul nu era la ea…am luat telefonul ei si l-am sunat pe tigan…sa vad unde a plecat cu sotia mea…a zis ca nicaieri…ca el e cu baietii in camera…ea era in baie cand am urcat la etaj…rupta de beata. Am avut din nou cearta ca bea prea mult…etc…si mi-a luat cam o ora sa o conving sa se bage la somn.
    Ziua urmatoare…a venit o fata care sta cu noi in casa sa vb cu mine dar nu stia cum sa imi spuna….ca in acele momente cand imi cautam sotia…ea era in baie cu tiganul…
    Ea era din nou plecata la prietena ei…am sunato…si i-am spus ce vb lumea prin casa…si a recunoscut ca ma insela cu tiganul…de 5 luni vb prin mesaje…si la tel…iar de o luna e mai serios intre ei…si ca pleaca amandoi acasa…. In acel moment am inchis telefonul..ziua urmatoare am vb cu ea…imi spunea ca ii pare rau…ca nu i-am facut absolut nici un rau…dar ca nu mai simpte la fel ca la inceput pt mine…si ii era frica sa imi spuna…cu toate ca nu sunt un om violent…si in 3 ani…daca am strigat la ea de vreo 2 ori…nici vb sa o lovesc. Familia ei toata e de partea mea…toti o condamna…are o sora si un frate care nu mai vb cu ea…dar nu ii pasa…mi-a spus ca cine o sa o inteleaga bine…cine nu asta e…nu ii pasa… Ein romania de 3 zile…nici macar un mesaj ca a ajuns nu mi-a trimis…chiar daca cand ne-am despartit ultima data am imbratisato si am pupato pe frunte…si mi-a spus ca mai vb. Ma doare foarte tare…foarte multe intrebari,fara nici un raspuns…am dat tot ce aveam mai bun in mine pt ea…si nici macar umpic de respect si recunostinta? I-as mai da o sansa chiar daca stiu ca nu e bine…dar o iubesc prea mult…prea multe amintiri si planuri de viitor… ce pot sa fac ? cum sa trec peste…? as mai astepta…poate isi revine…dar nu cred ca va mai fi cum a fost…poate va gresi iar…cine ma poate ajuta ma gaseste pe fb https://www.facebook.com/w1k0d3 Ionut Cosma ( coco )

    • Daniel spune:

      Salut Ionut, m-am despartit de femeia cu care trebuia sa ma casatoresc inainte sa o cer de nevasta. Sti de ce ? Pt ca facea axact ca prietena ( ex) mofturoasa, ma amana , imi raspundea jignitor( fa ce vrei, nesimtit) ecc. Sti de ce ?

      Raspunsul e simplu :

      Societatea ne invata sa traim dragostea ca in filme. Cacaturi. Ascultama suferim amandoi ca niste caini..

      Stii de ce ?

      Pentru ca devenin monotoni si femeia fiind o energie emotionala are nevoie sa emotii noi. Vrei sa fi cu ea in continuare daca nu te-ai despartit?

      Sfatul meu e :( gandesete la ce ai face daca acum in timp ce esti cu ea ai avea o aventura( gandestete la intensitatea cu care ai trai clipa cu fata aventuroasa)). Ia macar 10% din acel sentiment si arata ca esti barbat nu femeiusca.

      Ps: cand ne indragostim ca barbati buni sensibili , devenim femizati. Daca vrei sa stai langa o fata pe care o iubesti. Trebuie sa fi nesimtit.

  6. gica spune:

    salut Am 63 de ani iar sotia mea are 62 si a gasit pe facebook un tip cu care ma inseala de 3 ani si jumatate .Am 2 copii mari de 39 respectiv 34 de ani si 2 nepoti iar sotia fara pic de respect pentru noi toti vrea sa divorteze de mine dupa 40 de ani de casnicie Acum ma simt ca si cum mi-am amputat o mana si un picior si mie groznic de greu .Am trait cu ea o ffff frumoasa poveste de iubire care nu a fost pentru mine niciodata in vreun impas ea a fost ,este , si va fi marea mea dragoste chiar daca m-a parasit.Acum cand am ajuns la varsta aceasta ma intreb daca vredata m-a iubit cu adevarat?Nu stiu daca acum nu ma mai iubeste dar de iubit m-a iubit pana acum 6 ani ,cand maria sa facobook-ul mi-a rapit-o si nu la varsta de 16 ani ci la 62 de ani.Ma rog Bunului Dumnezeu sa-i deschida mintea , inima, sufletul si sa faca lucrurile rationale pentru varsta ei . Copii nu au reusit sa o readuca si nici nepotii!!!!!!!Este ca o masinarie draceasca care doar asta stie ….sa place la Titi al ei pe care la determinat sa-si lase si el sotia lui si sa se recasatoreasca ce ea adica cu sotia mea .

  7. Ana spune:

    Bună seara! Eu care credeam că doar eu am acum în suflet această durere, dar după cum am vazut multe fete se confruntă cu perioade grele în relație. Deci povestea noastră începe acum 5 ani și ceva, cînd eram în liceu. Am vazut în el suport, grijă, dragoste, poate ceea de ce duceam lipsă acasă. M-am îndrăgostit foarte mult. A urmat Bacalaureatul, după care a trebuit să decid, la ce facultate să-mi continuu studiile. Am ales la facultatea unde dorea el. Am crezut ca este o decizie corectă. A urma 3 ani, unde fericiți, unde cu certuri. Trăiam separat. Acum de vrio 2 luni am observat o răcire. Iar ieri mi-a spus că nu mai este ceea ce era. Astăzi mi-a cerut o pauză. Oare pauza aceasta este despărțire??? Nu vreau să cred în asta. Mă doare sufletul enorm cînd mă gîndesc dacă această pauză va fi sfîrșitul relației. Cum să mă comport în perioada de pauză, încă nu am terminat universitatea și pînă în mai urmează să ne vedem, să facem proiecte împreună? Sunt careva șanse să revină totul la normal? Vă mulțumesc din timp pentru sfaturi

  8. Marius spune:

    Bună tuturor,
    E destul de reconfortant sa vad ca exista atâtea persoane care trec prin ceea ce se cheamă infernul omenesc care te răvaseste cu totul și te face sa iti simți sufletul și trupul sfâșiate. E o durere resimțită pana în unghii, o durere care nu te lasă să respiri. Eu am fost pus în fata unui divort, fără măcar sa mi se permită sa încerc sa evit acest lucru. Am ajuns sa implor persoana de lângă mine sa nu se grăbească în a lua astfel de decizii, mai ales ca am rămas șocat sa aud despre o astfel de decizie . Nu reușesc sa îmi dau seama unde am greșit! De altfel și ea m-a asigurat ca nu am greșit cu nimic. Ne-a lăsat pe mine și pe îngerașul nostru un weekend singuri fără sa ne spună unde pleacă, făcându-mă sa devin ceea ce nu mi-am dorit niciodata: sa fiu spion și să-mi dau seama unde a plecat defapt. Dacă cineva trece prin experiente similare (ar fi interesant sa fie de sex opus pentru a putea fi o terapie reușită cu răspunsuri pentru ambii) puteți să-mi scrieți pe facebook căutând: mario alexander. Aștept cu interes…dorindu-va tuturor putere de lupta, sănătate (este prima deteriorata) și mai ales liniște.

  9. adrian spune:

    Nu stiu daca eu ar trebuisa postez aici !
    Eu am fost cel rece,distant eu imi dadeam telefonul pe silent iar ea se consuma pna dimineata cand apaream si eu :( si asta timp de 7 ani
    Acum sunt in aceeasi situatie ca voi toti si imi dau seama cat de mult am gresit dar este prea tarziu ea este deja cu altcineva
    Daca vrea cineva sa vorbesca cu mine ma gaseste la adriangtd @ hotmail . com sau pe fb john jon
    Daca as putea sa dau timpul inapoi as face-o

  10. Lili spune:

    Ok. Sa imi zic si eu povestea. Am fost impreuna 5 ani. De 2 ani ne-am logodit. Nu am facut nunta pt ca mereu nu era momentul sa vorbim despre asta, iar uneori chiar ajungeam sa ne certam pt ca eu eram insistenta. De ceva timp, 8 luni cam asa, a devenit foarte distant, secretos si de multe ori parca tineam in brate o bucata de lemn. Dupa ce am incercat mai multe discutii cu el si am vazut ca nu ajung nicaieri, am avut o cearta groaznica de la care s-a rupt totul. Am fost distrusa o saptamana ca apoi sa ajungem la niste compromisuri si sa mai incercam. La o luna de zile m-a intrebat ce am schimbat de la ultima discutie. A ajuns la concluzia ca nimic, desi numai eu stiam ce lupte duc in sufletul meu pt el. Bineinteles ca ne-am despartit din nou. De tot. Momentan locuiesc tot cu el (stateam impreuna in chirie) si trebuie sa ma mut si va dati seama cat este de greu si de aiurea. Ideea este ca odata ce lucrurile nu mai merg si incerci si tot nu iese bine, mai bine iti cauti de treaba. Asta e concluzia mea. Mai bine atunci decat mai tarziu. Vei suferi asa cum sufar si eu acum. Dar timpul trece si vindeca tot. Trebuie sa te gandesti la tine, la binele tau si la binele celor apropiati si dragi tie. Trebuie sa fiu tare si asa trebuie sa fiti toti. Dupa atata nor va veni si soare.

  11. Mihai spune:

    Vreau sa va spun un lucru și asta din propria experiența! Dacă sunteți părăsiți, nu insistați să vă împăcați !!! Acceptați situația și rupeti COMPLET orice legătură !!! Șansele să se întoarcă sunt mult mai mari !!! Indiferența doare !!!

  12. O. spune:

    Buna ziua. Scriu acest comentariu fiindca simt nevoia sa ma descarc. Deci sa incep…sunt o fata de liceu .Anul acesta,in luna mai,am cunoscut un baiat. Vorbeam mult…aveam atatea in comun..era ca o varianta masculina a mea. La ceva timp,am inceput sa fim oficial intr-o relatie. Ne iubeam atat de mult..ne era greu si sa stam un weekend despartiti. Vorbeam zilnic pe retelele de socializare. Era primul baiat cu care am avut o relatie. (au mai incercat baieti inaintea lui,insa nu m-au atras cum a facut-o el) Totul mergea bine. Ne vedeam in fiecare zi dupa ce scoala se termina ,insa mai treceam sa ne vedem si in pauze. Vara,ieseam mai rar,caci eu stateam la 16 km de el. Dar chiar si atunci cand ne vedeam,simteam o caldura atat de mare din partea lui,caldura ce mi-o insufla si mie. Eram atat de dragastosi unul cu altul. El era grijuliu cu mine,iar eu cu el. Nu spun…erau unele lucruri ce ma deranjau. Cat stateam cu el pe holul liceului,mai trecea pe acolo o colega de clasa,insa ea se tot baga in seama cu el..pareau putin cam apropiati si l-am intrebat despre ce relatie este intre el si ea. (recunosc,sunt si eu geloasa) El mi-a spus ca ea l-a ajutat sa se impace cu o fosta prietena de-a lui,tipa respectiva fiind cea mai buna prietena cu colega mea de clasa. Okay,am inteles asta..doar tot nu imi placea…cum ea aparea in peisaj,eu parca dispaream. Dupa 3 luni de relatie,lucrurile au inceput sa se schimbe parca…Nu mai vorbeam la fel ca inainte parca…si ne certam destul de des…amandoi suntem incapatanati si gelori uneori,insa eu mai lasam de la mine. Pana cand ne-am certat urat de tot intr-o seara…el a spus ca nu mai poate,dar eu am incercat din rasputeri sa repar lucrurile..am reusit pentru o perioada. Insa totul era altfel…si pe retelele de socializare…pozele mele le ignora,dar le vedea si aprecia pe ale altor fete. Ma supara mult acest lucru. Dupa ce a reiceput scoala,ne vedeam din nou zilnic…insa starile lui se schimbau de la o zi la alta…avum imi spunea ca ma iubeste,iar mai tarziu imi vorbea sec si parca nu ii pasa. Inainte cu 6 zile de a face 4 luni,m-a parasit. Eu am incercat sa il fac sa se razgandeasca,dar fara folos…Era o zi de marti din septembrie (chiar in ziua respectiva am iesit si nu ma mai lua in brate,cum facea inainte…pur si simplu statea langa mine,eu incercand sa il iau in brate si sa il sarut..dar degeaba)…Nu mi-l pot scoate din cap…am incercat sa alung durerea tot disutand problema cu apropiatii si parintii…am reusit putin sa fac asta…Atata timpcat nu il vad,ma simt cat de cat bine…dar e inevitabil sa nu il vad vorbind si razand cu alte fete pe hol..si ma doare…ma face sa cred ca m-a parasit pentru altcineva,sau poate ca ma insela inca de cand eram impreuna. Mai vorbim foarte rar prin mesaje..de obicei el imi scrie (asta arata ca inca ii lipsesc totusi,ca s-a obisnuit cu mine). Cred uneori ca certurile si motivele insirate au fost o scuza sa ne despartim.

    • Malina spune:

      Buna, Va spun si eu povestea mea ca trebuie sa ma descarc. O sa fie nerealist ce am acceptat eu, dar trebuie sa o spun. Eu sunt casatorita si am un copil, dar acum 1 an si jumatate am cunoscut un baiat cu 6 ani mai mic decat mine.Nu l-am bagat in seama, nu ma interesa si nici nu imi placea foarte mult ca barbat.Sotul meu ma neglija total de cand am nascut, nu avea nicio treab cu mn si cu copilul. Disperata sa am o mangaiere l-am acceptat pe acest tip si asa a inceput cosmarul. 1 luna 2 a fost ok, apoi a inceput sa imi ceara bani , ca nu are ca mi-I da el.I-am dat si mi-a prins slabiciunea.Cand nu vroiam sa ii dau ma ameninta ca ii spune sotului si eu ii dadeam.Peste cateva luni, s-a schimbat. A devenit iubitor si mai atent. Eu i-am spus sotului ca am pe altcineva si ca oricum intre noi nu mai merge si ca vreau divortul.Totul era din ce in ce mai frumos intre noi doi, m-a dus acasa la parinti, mergeam in fiecare weekend acolo de vineri pana duminica cu copilul. Ai lui ma placeau, pe copil il iubeau si el se comporta foarte frumos cu noi.Am fost de Craciun, de Revelion si totul foarte frumos.La un moment dat totul s-a rupt pt ca eu nu am putut sa divortez de sot, acesta punandu-mi niste clause de neacceptat la divort in legatura cu copilul.El s-a racit incet incet de mine, nu am mai mers pe la el, ne vedeam doar al mine foarte rar.Acum este rece total, s-a angajat de ceva timp si lucreaza foarte mult. Nu ne mai vedem, mesaje foarte putine,la telefon la fel.Eu ii reprosez mereu ca s-a schimbat, ca nu ii mai pasa, il rog sa fie ca inainte, el spune da si face tot la fel.Imi vorbeste foarte urat acum, cand se enerveaza.NU mai are rabadre cu mine deloc, interepreteaza vorbele mele.Poate si eu am insistat si l-am cicalit, recunosc dar nu stiam cum sa il fac sa inteleaga ca nu e ok ce face.Sexul este foarte rar, si nici intalnirile nu mai sunt, din cauza ca lucreaza, dar nici un efoart nu face sa ne vedem 1 ora 2 cand poate.Spune ca nu mai suporta agitatia mea si s-a saturat ca ii zic mereu.Stiu ca pentru un barbat e urat sa fie cicalit, dar ce sa fac?Il vreau ca odata si nu pot accepta ca nu va mai putea fi.Imi spune ca inca ma iubeste,ca nimic nu s-a schimbat. Dar e evident ca minte.Mi-e frica sa il parasesc, ma gandesc mereu ca nu ma mai ia nimeni in seama cu copil sit rag de relatia asta. Caut pe net cum sa il reapropii, dar nu merge nimic. Sunt o persoana slaba si nesigura pe mine. Ce sa fac? Cum il fac sa se apropie din nou de mine? Daca nu, cum fac sa trec peste?

  13. Ale H spune:

    Buna tuturor , ma numesc Alexandra , am 23 de ani si as avea mare nevoie de ajutorul vostru, orice sfat sa ma poata indruma e binevenit . Se pare ca nu voi avea parte nici de data asta de un „happy end” . Sunt foarte trista… de un an de zile sunt cu un baiat, a fost dragoste la prima vedere, am senzatia ca ne-am iubit din prima zi.. Primele 3 luni au fost superbe , de poveste , ne-am mutat impreuna din prima saptamana , la el acasa … nu puteam sa stam unul fara altul.. Zilele treceau , cand ajungeam sa vorbim de parintii lui devenea foarte crispat. Am uitat sa precizez ca e musulman , albanez . A avut o relatie de 7 ani cu o fata dar parintii lui nu au fost de acord cu ea. El avand 26 de ani iar ea cu 6 ani mai mare. Intr-o seara a decis ca e vrremea sa vorbeasca cu mine despre parintii lui dar ii e frica sa nu ma sperie . Intr-adevar m-a speriat , groaznic . Avand o viata cu totul diferita inainte sa l cunosc , imi vorbea de niste obiceiuri musulmane pe care eu as fi nevoita sa le accept daca ma hotarasc sa ramanem impreuna. Asta insemnand sa le pup mana alor lui , sa merg zilnic la ei acasa pentru ca nu locuiam impreuna cu ai lui. Eu si el. Sa fac curatenie , mancare , sa ma comport ca una de a lor . Precizez ca inainte eu nu obisnuiam sa pup mana nici mamei mele , nu e o lauda stiu, dar nici sa gatesc nu stiam . Am invatat totul indecurs de 9 luni , am ajuns sa fiu ca una de a lor, a fost foarte fericit, extrem . Ai lui cu toate astea m-au acceptat cu greu… pentru ca am 3 tatuaje dar pe care in pemanenta le acopeream , vara la 40 de grade eu purtam bluze . Precizez ca nu aveam voie sa port blugi cand ma duceam la ai lui, doar fuste lungi . In fine , am facut tott ce mi statea in putinta sa fie fericit. De multe ori m-a umilit mama lui, nu i am spus nimic niciodata . Am lasat capul jos.. si am trecut peste . Ei sunt niste oameni foarte reci… si rai. In urma cu o luna parintii lui l-au sunat sa mearga pana acasa , intre noi totul ok, a inceput ea sa planga si sa i spuna ca daca nu se desparte de mine ea se v-a sinucide , ca eu nu as fi pentru el, ca mai bine si-ar lua o femeie de a lor , subliniez ca am facut absolut totul, ca la carte , tot ce mi/au spus , si nu a fost usor dar iubindu-l atat de mult am acceptat orice … el cand a vazut o pe ea ca plange a venit acasa si mi-a spus sa l iert dar ii e frica sa nu se intample ceva cu ai lui.. cel mai bine e sa ne despartim, ca merit ceva mai bun, ca nu merit sa traiesc asa , suferind mereu din vina lor si ca el nu poate sa le spuna nimic , pentru ca nu vrea sa sufere ei . Am plecat , am suferit o luna de zile ca un caine , vorbeam in fiecare zi , inca mai aveam o speranta ca ma vor accepta , fratele lui scriindu mi mesaj c , ca ar fi cel mai indicat sa l las in pace , si sa i inteleg ca ar putea sa se intample ceva cu parinttii lui, amenintandu -l mereu ca se v or omora daca el se impaca cu mine si ca el crede ca il vor insura cu o femeie de a lor in viitorul apropiat. El dezmintea absolut toate vorbele lor, spunandu mi ca nu vrea sa se insoare cu nimeni ai ca nu o va face , avand inca o speranta ca ne vom impaca . Am vorbit zilnic cu el . De venit nu putea sa vina la mine mereu , locuim la 30 de km unul de celalalt si parintii lui i au luat banii , masina , orice mijloc prin care ar putea sa ajunga la mine . Cu toate ca are 26 de ani … inca le permite sa l manipuleze cum vor doar de frica a nu se intampla ceva cu ei. Pana intr o seara cand a venit plangand la mine, spunandu mi ca a venit sa ma ia acasa , ca nu a mai rezistat . Parintii lui numai vor sa l vada , i au spus ca nici macar la inmormantarea lor numai are ce sa caute si mama lui m a sunat vorbindu-mi foarte urat si spunandu-mi ca l am terorizat doar ca sa vina sa ma ia . Nici pe departe nu a fost asa, dar am acceptat sa ma intorc dispusa sa fac orice , sa indur orice din partea alor lui. Cu toate astea ei nu vor sa ne mai vada . Acum subtem impreuna , dar relatia nu mai e aceasi ca inainte din cauza ca el e foarte trist pentru ca ei nu vor sa l vada . Foarte foarte suparat. Imi spune ca ma iubeste dar ca ii e reu fara ei , adica stiind ca refuza sa l vada . L au lasat fara loc de munca , el muncind la firma lor inainte . I am spus ca sunt alaturi de el si ca o luam de la O impreuna . Si trebuie sa le aratam ca ne iubim si ca sunt dispusa sa fac orice pentru el , i am spus numai cuvinte de incurajare si sustinere. Sunt langa el , dar el tot la fel de trist … Am impresia ca si ar dorii sa fie langa ei. Si ca eforturile mele de al tine langa mine sunt in zadar. Ca el nu ar face pentru mine nici macar 1% din tot ce am facut eu. Si ca fericirea alor lui e mai presus de fericirea proprie. Acum ma macina 100000 de ganduri … nu pot sa l privesc asa nefericit. Am nevoie de un sfat … sa plec la ai mei si sa-l las sa fie fericit alaturi de fratele lui si de parinti si probabil langa femeia cu care se v a insura ? Sau sa raman la el…asteptand .. o minune. Ei il pedepsesc , si il obliga sa se intoarca acasa lasandu-l fara nimic .. nu ii intereseaza ca el v a suferii …fara mine.
    Mi-e frica sa plec… il iubesc mult si stiu ca am sa sufar … dar doar pentru ca il iubesc atat as pleca , sa fie fericiti cu totii … chiar daca asta ar insemna auto-distrugere pentru mine … ajutati ma va rog!! Doar un sfat…

  14. Diana spune:

    La sfarsitul lunii iunie am cunoscut un baiat care pe parcurs mi-a dovedit ca el este sufletul meu pereche si am inceput sa formam un cuplu. El este mai mare decat mine cu 2 ani si eu fiind la prima mea relatie, el ma inteles si ma luat usor. Totul era perfect intre noi insa eu avand cateva experiente neplacute din trecut cu baietii, i-am spus ca nu pot avea incredere deplina in el de la inceput si ca voi avea nevoie de timp, iar el a inteles acest aspect si nu ma fortat sa fac nimic.El imi povestise putin despre fostele lui relatii in care fetele respective l-au inselat si el a suferit mult si a spus ca nu o sa ma insele niciodata pentru ca stie cum este si nu vrea sa trec si eu prin ce a trecut el. Inainte de a face o luna de relatie cu o saptamana el a fost nevoit sa plece intr-un fel de tabara timp de o saptamana unde a cunoscut persoane noi din alte orase. In fiecare zi isi facea timp si intra pe internet si discuta cu mine si abia asteptam amandoi sa se intoarca acasa si sa ne vedem. In ultimele 3 zile in care el era plecat nu imi mai daduse niciun semn de viata , pur si simplu nu imi mai raspundea la mesaje. Eram putin ingrijorata dar el spunea ca e obosit si ca este ocupat acolo asa ca eu l-am inteles fara sa intru la banuieli. In prima zi cand a venit acasa am vorbit pe internet si l-am intrebat daca vrea sa ne vedem insa mi-a spus ca nu poate pentru ca trebuie sa plece la antrenament la karate unde mergea destul de des. Cand s-a intors acasa mi-a dat mesaj spunandu-mi ca in acea tabara in care a fost plecat ma inselat. A spus ca a baut mai mult intr-o noapte si ca ii pare rau dar ma inselat cu o fata care nici macar nu e din orasul nostru. Apoi a mai spus si ca ma iubeste foarte mult pe mine doar ca momentan nu mai putem fi impreuna. Eu i-am spus ca il iert dar el a tot insistat spunand ca are nevoie de o pauza pentru ca se simte prost pentru ceea ce a facut. A doua zi eu i-am tot spus ca nu accept pauza asta si ca vreau sa continuam relatia exact cum eram inainte. I-am trimis milioane de mesaje dar el raspundea foarte rar. Pana la urma la un moment dat in acea zi in care implineam o luna de relatie a acceptat sa ne vedem putin. El era destul de deprimat si il simteam ca nu era in apele lui. Mi-a spus ca peste 2 saptamani trebuie sa plece iar in aceasi tabara cu aceleasi persoane si ca momentan noi doi nu putem fi decat prieteni. Insa eu nu am acceptat aceasta idee, l-am luat in brate si l-am sarutat de mai multe ori crezand ca gata suntem ca si impacati. Insa aceea a fost ultima oara cand ne-am mai vazut. Am fost fortata sa accept perioada asta de pauza care a sugerat-o el si m-am gandit ca poate dupa ce se intoarce din acea tabara se va intoarce la mine. Acum, a trecut o zi decand s-a intors din tabara si nu am niciun semn de viata de la el. Ce ar trebui sa fac ? Mai sunt sanse sa fim impreuna ? Eu ma gandeam sa mai astept cateva zile si sa il contactez eu insa nu vreau sa par prea insistenta mai ales ca stiu ca a avut o relatie cu acea fata cu care ma inselat pe parcursul taberei si nu stiu daca a rupt sau nu legatura cu ea desi am auzit zvonuri cum ca s-au despartit.

    • Alin spune:

      Sincer as vrea sa am parte si eu se cineva langa mine asa cum a avut el. Cat despre tot cea ce sa intamplat intre voi waw ce sa zic…. daca tine cu adevarat la tine ar trebui sa inteleaga ca tu vei fi noia lui familie.

  15. Marius spune:

    Buna! Sunt intr-o relatie de 4 ani, o relatie pentru care am renuntat la tot prieteni bani orasul in care locuiam pentru a sta cu ea. Am avut multe certuri dar ce padure e fara uscaturi? Am trecut prin clipe grele si mi-a fost alaturi spunand ca nu si-ar vedea viata fara mine! Toate pana luna trecuta cand imi spune ca nu mai e fericita cu mine pentru ca nu o iau in brate mai des nu ii spun te iubesc si nu o sarut de mai multe ori pe zi. Si de aici totul a degenerat intr-o multitudine de reprosuri. Inca locuim impreuna dar nu mai dormim impreuna si fiecare incercare de comunicare se transforma intr-o cearta! Ea vrea sa se mute. Inca o iubesc si mi-as dori sa ramanem sa ne implinim visele dar ea nu mai vrea si parca s a schimbat drastic e foarte rece si pare ca nu o afecteaza nimic. Nu stiu cum sa trec peste aceasta situatie :(

    • Sandibel spune:

      Iti spun eu ce sa faci : TRECI PESTE ! Gandeste-te ca sunt oameni care sunt pe moarte , ca au da orice ca sa traiasca , gandeste-te ca mai sunt fete (si chiar daca pare greu sunt fete mult mai frumoase si destepte decat actuala ta , asta mi-am dat seama din felul in care s-a comportat cu tine) , gandeste-te cat timp si cate probleme iti faci , esti mereu suparat , nu mai ai chef de nimic , in timp ce ea probabil se gandeste la total altceva si nu ii pasa deloc ca dupa atata timp te-a lasat cu ochii in soare.PARE GREU DAR FII BARBAT !!!! Gandeste-te ce fel o sa fie cand tu vei fi implinit cu o sotie langa tine si de ce nu un copil , tot fericiti , iar ea pe strada uitandu-se la voi parca cu o durere in suflet ! ASTA TREBUIE SA FIE ATITUDINEA ! DACA EA NU DA DOI BANI PE TINE , TU NICI ATAT SA NU DAI PE EA ! SA NU FII SUPARAT DIN CAUZA EI M-AI INTELES ? SI EU AM TRECUT PRIN ASTFEL DE SITUATII , SI RESTUL DE AICI AU FACUT-O DAR FII TU MAI DESTEPT DECAT NOI SI SPUNE NU SENTIMENTELOR DE TRISTETE !

      • T spune:

        Buna, am fost intr-o relatie 4 luni si eu am acceptat inca de la inceput ca el mai are o relatie cu o alta femeie care locuiesc impreuna de 9 ani, si am mers pe premiza ca nu are nici-o legatura cu ea, cu totusi ca ea stia de mine, si vorbea frumos de mine, el zicea ca sunt doar „amici” ca dorm in camere separate,exista asa ceva? Si faptul ca mia dăruit un inel si mia dovedit ca ma iubeste mult, apoi ne am certat si a zis ca sunt prea cicălitoare si etc, apoi mi a zis ca numai vrea o relatie ca nu poate sa imi ofere o relatie stabilă … Si cu totusi ca l am cautat mult .. El tot indiferent si rece era zicea sa nu il mai deranjez ce sa fac?

  16. Nicoleta spune:

    Poate nu este topicul potrivit insa recunosc ca am nevoie de suport. Sunt cu el de 15 ani, 15 ani in care m a inselat, m a mintit, m a umilit, m a ranit si m a lasat mereu balta cand aveam nevoie de el. Stiu ca trebuie sa il parasesc pentru ca nu mai suport, de cateva luni plang zi si noapte la gandul ca nu o sa il mai vad cum sa imi gasesc puterea sa plec? Va rog sa ma ajutati pentru ca efectiv am ajuns la capatul puteriilor si nu mai suport situatia asta de care lui se pare ca nu ii pasa.

    • Bianca spune:

      Buna Nicoleta, poate nu sunt eu cea mai in masura persoana sa te ajut dar inteleg ce simti, stiu ca simti cum ti se sfasie inima si ca plangi intruna dar gandeste-te ca nu este sfarsitul lumii, primul lucru pe care trebuie sa-l faci dupa o despartire este sa accepti realitatea, gandeste-te ca mai bine s-a intamplat acum decat prea tarziu, ai incredere in tine, gandeste-te prin cate ai trecut alaturi de el. Se merita sa stai langa un om care te-a inselat? Raspunde-ti singura la intrebarea asta. Din punctul meu de vedere inselatul este o dovada clara ca tu nu mai insemni nimic pt el, am fost si eu inselata la randul meu si l-am iertat, m-am gandit ca orice merita si o a 2-a sansa dar a fost cea mai mare greseala. Doar am crezut ca l-am iertat dar in sufletul meu nu il iertasem niciodata, mi-am dat seama de asta, odata cu inselatul dispare si increderea si fara incredere relatia se distruge. Simteam ca nu pot sa ma despart de el, numai gandul ca el nu va mai fii prezent in viata mea ma facea sa plang dar dupa despartire m-am simtit din nou libera, m-am simtit din nou eu, fara nopti nedormite, pline de plansete si suspine, fara nervi din cauza lui ca isi inchidea telefonul ca sa nu-l mai deranjez cand era noaptea plecat pana la 2-3 dimineata. M-am regasit pe mine. De multe ori cand suntem intr-o relatie uitam sa mai avem grija si de noi, gandeste-te ca meriti sa fii fericita alaturi de omul potrivit, desprinde-te de actualul tau si lucreaza sa devii o varianta mai buna a ta! Sunt sigura ca vei reusi! Ai grija de tine!

  17. Vera spune:

    Nu stiu ce sa fac. Nu ami suport starea in care ma aflu. Desi nu am fost mult timp impreuna, totusi nu pot sa – l uita si sa incetez a ma gandi la el. A fost primul si singurul baiat cu care am iesit si am vorbit. Desi au mai incercat si altii inaintea lui, abia acum la 24 de ani am zis DA sincer invitatiilor lui, am crezut ca el este sufletul pereche. Imi este greu. Vorbim foarte rar si asta pentru ca eu il caut de cele mai multe ori.

    • Marius spune:

      Nu-ti pierde timpul, o sa iti para rau. Incerca sa te simti bine in pielea ta, nu fii dependenta de simpla lui prezenta.

  18. Marius S spune:

    Buna tuturor, o sa-mi spun si eu povestea trista in ideea in care ma poate ajuta cineva cu vreun sfat. Trec printr-o suferinta de nedescris, sunt barbat am 32 de ani, credeam ca sunt puterninc.. insa m-am inselat amarnic. Am avut o relatie de 15 ani, ne stim din liceu. Acum 3 ani ne-am casatorit. Ne-am facut toate damblalele din lume, calatorii peste calatorii, aveam casuta noastra, o masina bunicica, nu duceam lipsa de nimic . Aveam un serviciu stabil si bine platit fiecare dintre noi. Totul pana acum cateva saptamani cand a venit in casa de la serviciu, si-a strans bagajele si a plecat. Mi-a aruncat vorbe grele legate de familia mea care discutii erau dintotdeauna, deci nimic nou sub soare. Am ramas perplex, nu am putut sa o opresc sa nu plece pentru ca era hotarata in decizia ei. Eu stiam ca e ceva bizar la mijloc, vazusem in comportamentul ei niste schimbari de cateva saptamani. S-a mutat , numai ea stie unde, nu a vrut sa mi spuna, dupa care m-a cautat sa divortam. Am incercat sa discutam si mi-a spus ca are pe altcineva ca se culca cu el de ceva vreme si ca vrea sa divorteze de mine ca sa fie cu respectivul sa si faca un copil, casa etc . Am ramas consternat, anul acesta vroiam sa facem un copil impreuna si sa ne mutam intr-un apartament mai mare. Deci asta trebuia sa o facem noi doi, nu ea cu altcineva. Acum sta cu el undeva in chirie dupa care urmeaza sa se mute impreuna. Atentie totul in timp ce noi suntem inca in acte casatoriti !
    Cuvintele mele de aici nu spun nimic fata de ce simt eu . Ma simt devastat, nu mai pot sa dorm, sa mananc, sa respir. Sunt pierdut , singur intr-o lume unde chiar nu am absolut pe nimeni. Am incercat sa urmez sfaturile sa mi fac de lucru dar nu reusesc sa mi-o scot din minte. Mi-am luat bicicleta, merg la sala, trag de mine.. degeaba. Nu pot sa mi-o scot din minte. Prieteni nu am, toti prietenii nostri erau prieteni comuni. Cu familia nu ma inteleg. Sunt terminat, imi sare inima din piept, nu imi imaginam vreodata sa trec prin asa ceva. Cum sa mai fiu om cand sotia mea este acum in brate la altcineva ? Nici macar nu s-a pronuntat divortul, doamne nu pot sa cred, nu pot sa mi imaginez cum o sa trec peste aceasta perioada, daca o sa trec vreodata. Am incercat sa merg la psiholog am nimerit la o femeie care mai mult m-a enervat, mi-a facut mai mult rau decat bine. Va rog sa ma credeti, sunt distrus, iar daca nu mor acum nu o sa mai mor niciodata. Nu mi-as putea imagina viata mea de acum inainte. Ii aud pasii pe hol parca, o vad in pat cand intru in casa. Am luat-o razna total. Nu mai pot sa mai privesc cerul, nu mai pot sa muncesc, nu mai sunt eu . De ce eu a trebuit sa trec prin asa ceva ? Va rog din suflet ce as putea sa mai fac sa ies din starea asta ? Simt ca am ajuns in pragul sinuciderii !
    Multumesc pt ajutor.

    • Florin spune:

      Cred ca ma indrept spre aceeasi situatie, esti tanar ca si mine, sinuciderea nu e o solutie niciodata, lasa schimbarea sa se produca in viata ta,nimic nu e intamplator,fii deschis schimbarii si cel mai probabil ceea ce va urma in viata ta va depasi in bine tot ce ai avut pana acum…. Stiu ca sfaturile sunt inutile uneori, nu am ce sfat sa iti dau ,decat ca trebuie sa fi puternic…eu pe astia care au ganduri sinucigase ii consider labili psihici ,nu fi unul dintre ei…e o greseala!

      • Daniela spune:

        Buna , nu pot decât sa iti împărtășesc durerea, si eu sunt intr o astfel de situație , si cel mai greu e sa auzi in stânga si in dreapta „mai bine ca sa întâmplat acum ” si sufletul si inima ta nu vrea decât acolo , esti singur si neînțeles , nu ai pe nimeni cu care poți vorbi , eu doar sper sa pot găsi pe cineva care trece la fel ca mine prin același situație sa vorbim si sa plângem împreuna poate o fi o speranța si PTR noi , sper sa citești acest com , si sa imi scrii , danielamirela22@icloud.com

    • Irina spune:

      Te inteleg perfec, iti inteleg starea.

    • Irina spune:

      Si stii de ce te inteleg, pentru ca si eu in aceste momente trec prin aceeasi situatie disperata si crunta. Si eu am crezut ca sunt tare, ca mie asa ceva nu are cum sa mi se intample…si pana la urma s-a intamplat. Ma doare, se usuca sufletul in mine, nu am aer, nu am nimic, nu vad de ce as mai continua cu viata asta. Vorba ta, ii aud pasii pe scari, ii simt parfumul, il vad pe strada, ii vad masina, ii aud vocea, e cumplit de greu. E practic imposibil sa merg mai departe fara el. Cert este un lucru, omul asta in care eu am crezut, acum parca a murit, nu suna,nu-mi raspund. Nu-l mai intereseaza nimic de mine. Pot sa si mor ca lui nu ii pasa. Abia mai pot respira. Nu pot concepe ca un om la varsta lui de 30 de ani sa nu fie constient de cat rau imi face. Efectiv se joaca cu viata mea, cu inima mea, cu gandurile mele. Imi este greu si am scris aici sperand ca este cineva care sa imi dea putin curaj, o vorba care sa ma scoata din starea asta chiar si pentru cateva minute. N-am mai scris niciodata comentarii si nici nu stiu daca ceea ce am scris se publica undeva incat sa fie citit de cineva.

      • Irina spune:

        Buna din nou scriitorilor! Voi incepe prin a va spune ca sunt atat de obosita din cauza gandurilor rele, a scenariilor, a ideilor ca e cu ea acum in timp ce eu ma framant cu mine. As vrea sa adorm dar nu ma lasa scenariile in care el ar fi cu ea. Nu stiu cum sa procedez incat sa-mi fie si mie bine asa cum ii este lui acum. Ce inima poate avea in el, oare nu se gandeste deloc la mine, la cat sufar? Ma gandesc numai la vorbele alea” …noi vom fi impreuna pe veci, vreau sa fii sotia mea, vreau sa avem un rod al dragostei noastre”. Cum sa uit vorbele astea, cum sa uit??? E groaznic. Am inima tandari.

    • mike spune:

      Draga Marius, am citit povestea ta. am avut impresia, pentru un moment ca este a mea. Traiesc ceva foarte similar, si da, traiesc cu acest tip de povara, insa nu exista loc de ganduri precum sinuciderea! Nu vrem sa il maniem pe bunul Dumnezeu cu astfel de judecati. Banal sau nu, totul are un anume sens..pare cliseu insa nu-i! De exemplu imagineaza-ti ca, puneati voi proiectul bebe in practica, (fiindca acesta pare ca, era cursul). Si ajungeati la momentul in care bomba exploda! Da, va desparteati. Apoi urma un intreg razboi asupra copilului, probleme legale, si altele care crede-ma ca nu se termina niciodata. Aceasta pe termen scurt aducea tensiuni si probleme fiecaruia, in plus- pe langa episoadele in care trece un cuplu care se destrama dupa 15 ani. Coplesitor, plin de frustrare si de vina fata de cel mic, adormi gandindu-te ca nu exista alta solutie decat ca maine sa te pui intro forma si sa o iei de la capat, cumva! Asta ti-ai fi dorit? Apoi pe termen lung, inseamna o viata chinuita pentru copilul cu parintii divortati, si problemele ce decurg sunt mai ample decat la prima vedere…Poti sa traiesti cu chestia asta pe suflet? Asa ca bucura-te ca s-a sfarsit acum!!! Esti tanar si crede-ma ca iti poti reface viata. Depaseste doar punctul acela cu ” nimeni nu este la fel de …ca ea”. Este cumplit de greu, stiu! Ia-o incet, inlocuieste disperarea cu acceptarea. Reflecteaza in sens constructiv, priveste in interiorul tau si vezi ce descoperi… Descatuseaza-te cumva. Am observat ca oricat de bine se zice ca face sa vorbesti cu cineva despre aceste probleme, discutia devine un fel de vaicareala, iar la final epuizat si mai , nu rezolvi prea multe…fa liniste „in tine”. Eu alerg, cand imi permite timpul. Nadajduieste ca, intr-un final o sa fie mai bine! Toate trec, bunele si relele de-o potriva. Cum s-a incheiat divortul?

    • Mary spune:

      Fii puternic Marius!

    • Andreia stefania spune:

      Scrie-mi pe facebook dede andreia ….sper sa te pot ajuta…

    • Andreea spune:

      Hei, Marius! Cum te mai simti?

  19. M spune:

    Buna ziua, ma numesc M si vreau sa va marturiesc ceva..
    De vreo 2 saptamani, iubita mea cu care sunt de 4 ani jumatate si traim de 4 ani impreuna a inceput sa se raceasca fata de mine, sa fie distanta..am simtit atunci ceva pe moment dar am crezut ca m-a ia paranoia ( sunt un pic mai gelos ). Nu i-am spus nimic pe moment iar dupa la o saptamana sa zic, mi-a spus ca vrea sa se mute la bunicii ei pe motiv ca vrea sa vada cum este sa mai stea singura, ca nu stie ce mai simte pentru mine si sa incercam ‘pauza’ asta de o luna a spus ea ca poate o sa ma doreasca mai mult si sa observe ea daca ma mai iubeste sau nu…Tin sa mentionez ca i-a fost frica sa-mi spuna pentru ca in trecutul nostru eram o persoana agresiva verbal si credea ca nu am sa o las ( nu sunt deloc mandru in privinta asta dar m-am schimbat radical de atunci ! )
    Am innebunit cand am auzit, mi s-a pus un gol si o apasare in stomac de-mi venea sa vars tot!!!
    Ne-am pus pe scaun si am inceput sa discut cu ea problema..curiozitatea mea a fost ca am aflat si alte chestii ce le facuse ea , spre exemplu: se simtea atrasa de alte persoane si in trecut si in prezent..de vreo 2 ori a iesit pe la spatele meu cu altcineva..se ferea mereu sa ma uit la telefonul ei etc..
    Sa revenim..am discutat noi ce am discutat si am scos-o pana la urma la capat ( cel putin asa credeam eu, fraierul de mine !!! ) a ramas sa ne mutam impreuna, sa facem lucruri noi , sa experimentam unele chestii si asa mai departe.. eu, prost si orb fiind a crezut-o dar in sinea mea simteam ca ma macina ceva..iar ieri am asteptat-o sa iasa de la munca sa iesim la o plimbare..la un moment dat ii pun intrebarea ‘ de ce acum 2 zile ma ignorai, ma respingeai.. iar ieri cand ai venit acasa de la munca ai sarit pe mine sa ma iei in brate sa ma imbratisezi sa ma pupi si sa ma alinti? ‘ iar ea raspunde ‘ nu vreau sa ti-o dau iar la cap..’ dupa 10 minute mi-a zis ca a facut-o doar sa ma faca sa ma simt mai bine si ca nimic nu s-a schimbat intre noi de acum 2 saptamani cand vroia sa plece…am inlemnit cand am auzit si m-a luat iar o depresie puternica..ma trezesc noptile trist, am vise cu ea in care ma inseala si simt o agonie de nedescris…( ma refera de 2 saptamani incoace)
    Inca stam la parintii mei acasa… in acelasi pat..dar sunt constient ca nu o sa mai fie pentru mult timp si este foarte dureros..astazi pentru prima oara in viata plangeam in timp ce mancam si sunt la pamant…sunt dat total peste cap…Ma gandesc mereu la ea, in camera noastra avem atatea lucruri care ne reprezinta pe noi doi, o vad peste tot in ce fac in ce zic..sunt distrus…
    Unii oameni sunt asa de orbi la iubire, asa de nepasatori si inconstienti…iubirea este gratis este adevarat este reala este ceva nemaipomenit si nemaintalnit…pfffff o iubesc enorm enorm enorm de mult!
    Ma bucur ca v-am impartasit ceea ce simt…poate voi reveni cu noi lucruri, cine stie
    Apropo, mi-am facut o minilista cu lucruri luate de aici si din capul meu pe care sa le fac sa pot uita, sper sa ma ajute..am nevoie
    Va multumesc!

    • Aron spune:

      Mike eu am un copil de 5 ani cu ea 10 ani împreuna si ea gata nu ma mai iubește nu ma mai vrea sunt Dușmanul ei nu mai vrea sa stea la cratiță mi-a zis cel mai des si căsătoriți suntem ei nu-i pasa de toți ani petrecuți împreuna ca a fost un coșmar si cel mai tare a fost ca a vrut sa înceapă o relație cu cineva am vb cu acel cineva i-am spus totul despre noii ia la păcălit pe băiatul ăla cai divorțată ca un ca alta la ajutat cu banii sa vina in țara in care suntem noii fără sa stiu eu nimic am vb toți trei eu ea si băiatul ăla el a zis ca nu se bagă in asemenea situați ea imi vb urat si de toate are un comportament foarte ești afara din comun cu mine si eu am doar suferința plang dsa ne împăcăm ca ea vrea divorț sa ma ierte poate am greșit da nimic ea ma amenință cu divorț că-mi ia băiatul si pleacă nu pot trai fără ei sufăr foarte mult foarte imi iubesc copilu ca pe ochi din cap dar si pe ea o iubesc si nu cred ca as putea sa se întâmple ce vrea ea datimi un sfat ce sa fac ca sunt disperat va rog…

    • Cantor spune:

      Salut Andrei. Ma numesc Cristian. Am deschis aceasta pagină pentru că, și eu la rândul meu sufăr enorm acum. După soția mea. Sunt 9 ani de când suntem împreună, ani frumoși cu bune și rele. De trei ani ne-am mutat în Bruxelles în căutarea unei vieți mai bune. Însă, poate ca lipsa persoanelor din țara, ma refer la familie, prieteni, stresul ce vine când trăiești într-o țară străină ne-a smuls din armonia ce exista înainte. Însă, amândoi continuam să luptăm ptr căsnicia noastră. Din păcate inevitabilul s-a produs. Soția, care de două luni aproximativ era tot mai rece, mai distanta îmi spune ca ar vrea să cunoască și alte persoane, ar vrea să-și schimbe viata. Ce sa zic , după crăciun 2016 , de fapt cu doar zile înainte de anul nou mi-a spus ca are pe altcineva si…asta este. Sufăr enorm acum, de 5 zile nu pot manca nimic și, în minte este numai ea. Mai rău este când ajung acasă, as vrea sa fac orice sa mi-o aduc înainte pe ea, soția și frumosul ei suflet. O văd în mintea mea cum este cu acea persoană si înnebunesc. Simt ca mor. Și mi-e frică ca după serviciu sa știu singur în casa. Asta m-ar omorî. Însă, încerc sa supraviețuiesc, și, sper ca bunul Dumnezeu să fie alături de mine. Și eu de asemenea sa ma ajut și să-mi repar sufletul…. O zi bună îți doresc.

  20. SkyLine spune:

    Skyline …tocmai ce mi-am parasit fosta iubita dupa o relatie perfecta din cauza unei boli incurabile pe care ea a descoperit-o in urma cu 4 ani @choree huntington@ .am iubit-o din suflet si inca o mai iubesc numai ca nu am mai putut face fata iesirilor necontrolate pe care ea le facea cu toata lumea,iar eu incercam mereu sa o protejez,sa am grija de ea…pur si simplu ajunsesem sa bat lumea pe strada din cauza ei:((( ma doare inima ca iubirea noastra perfecta s-a terminat din cauza unei nenorocite de boli si nu din cauza @geloziei,tradarii,neancrederii sau mai stiu eu ce alte motive au scris unii pe aici,jigniri@ a fost femeia mea perfecta ,pe care nu cred ca o voi mai inlocui vreodata:(( iar la faza cu @sport muzica,filme,alte tampenii nu cred ca ma ajuta deoarece eu nu sunt materialist, am skill necesar ptr pasiunile mele si imi este deajuns…o sa imi rezerv 44 de zile de plans poate asa o sa mai imi treaca durerea…pacat ca fosta mea iubita nu mi-a gresit cu nimik ,iar eu voi incerca sa o respect si mai mult:(((urmatoarea nu cred ca va mai exista deoarece e f greu sa intruneasca calitatile pe care le-a avut fosta mea iubita…Peace

  21. Cristi spune:

    Salutare !
    Nici nu stiu cum sa incep…Tocmai ce am fost parasit dupa o relatie de 4 ani si 4 luni, chiar cu cateva zile inainte de ziua mea……(WOW)…nu inteleg cum a putut sa fie atat de cruda,indiferenta,nepasatoare…..cand la inceputul anului am cerut-o, si i-am spus esti sigura ca asta iti doresti?????, ea : DA!!!…bineinteles eu imi doream sa o cer dar vroiam sa stiu daca si ea isi doreste la fel…..anul acest trebuia sa facem cununia civila:(,..au trecut 3 saptamani de cand m-a lasat, dar eu nu-mi pot lua gandul de la ea…i-am dat block pe fb dupa 2 zile am scos-o, dupa cateva zile iar i-am dat block si dupa o saptamana iar am scos-o , ca simteam nevoia sa vorbesc cu ea:(((..ma linistesc cand vorbesc cu ea, nu mai ganduri „negre”…serviciul nu ma ajuta deloc, deoarece nu fac mai nimik, doar stau la un birou si cantaresc niste masini,am acces la internt , intru pe fb si o vad online si incepe chinul…chiar nu stiu ce sa mai fac:(. Ma tot intreb de ce m-a lasat???,dintr-o simpla cearta???, vi se pare normal???, eu nu cred:(….eu cred ca are pe altcineva ca altfel nu-mi explic schimbarea asta radicala. Recunosc ca nici eu n-am fost usa de biserica,i-am gresit foarte mult la inceputul relatie ( in primele luni ). Tocmai zilele astea si-a cumparat masina, masina care o era in plan sa ni-o cumparam cu banii care i-am strans amandoi…nici nu v-a puteti imagina prin trec eu acuma……mi-as dori sa………:-j, ea imi reprosa ca nu mai iesim in oras,ca nu ne mai plimbam etc…dar erau numai minciuni,pentru ca ea mergea si sambatele la lucru la fel si eu ca sa strangem bani pentru nunta si masina…nu inteleg de ce spunea asta?!….si cea mai mare durere a venit ieri cand mi-a zis : Ca nu mai simtea nimic cand faceam dragoste cu mine, si de multe ori facea doar ca sa fiu multumit….si ca nu ma mai iubea la fel de mult ca la inceput…:WTF:((…..cum poti sa fi chiar asa?!…..ea isi dorea acum cateva luni sa ne mutam impreauna,sa facem nunta si sa facem copii…….de ce a zis toate astea????, de ce?????. I-am fost alaturi tot timpu si o iubesc din toata inima mea, nu stiu cum sa imi omor timpu, sa nu ma mai gandesc la ea…mie si rusine la 25 de ani sa ii spun la mama ca nu stiu ce sa mai fac:((. Sincer nu le mai inteleg pe fetele din ziua de azi,daca fostul ei prieten o amenintat-o ca o bate cand o prinde ca s-o despartit de el, or fost probleme mari…parintii ei or sunat la politie……..si cum se face: ca TOCMAI IN ZIUA CAND IMI SUSTINEAM PROBA ORAL PENTRU LICENTA, ea vorbea cu el prin mesaje………………………..WOW,va puteti imagina???,si nu 1,2 mesaje….or fost undeva la vreo 15…..eu eram stresat si aveam emotii si ea????…:-j….eu nu m-am atins niciodata de ea si nu ma voi atinge de vreo fata,nu sunt genul…..in fine a trecut faza cu licenta si am iertat-o….dupa care iar mi-a facut-o cu coleg de la lucru, s-a despartit de mine cateva zile….ea vb cu baiatu ala ,si ma mintea in fata:-j…intr-o zi chiar s-au intalnit dupa ce am condus-o eu acasa:(….a trecut si asta:-j……ideea este de ce trebuie sa o iubesc eu atat de mult pe fata asta???,si cum sa fac sa o uit:(….sunt constient ca e mai bine asa pentru mine,din tot raul e si un bine……dar mie frica sa nu intru in depresie si sa fac vreo prostie:((….ma poate ajuta cineva si pe mine?!

  22. o straina spune:

    Și eu sunt în bezna disperării! La mine este mai complicata povestea, deoarece sunt în Germania, am un copil de 10 ani și 14 ani de căsătorie! Ne-am căsătorit din dragoste, nu am fost acceptata de pari net lui pentru simplul fapt ca veneam din România, am trăit momente intrate, el student și eu într-o tara străină alături de el doar din iubire și devotament! Ne-am căsătorit la 3 luni după ce ne-am cunoscut, după 2 anii s-a născut băiețelul nostru care are acum 10 ani. Totul era aproximativ armonios ( exceptând micile certuri banale din orice relatie) avem firma noastră, ne permiteam sa călătorim sa avem o viata minunata, dar iată ca nimic nu e veșnic și sigur 100% în viata noastră! Simțeam ca ceva se schimbase de ceva timp, dar nu știam ce. Eu nu am controlat pe nimeni niciodată mi se pare degradant, începusem sa fiu puțin nedumerita, vroiam sa ma ia în brate, dar o făcea oarecum forțat, se vedeau oarece grimase pe fata lui. Eu în loc sa fiu dragastoasa cu el, ma distanta și eu, credeam ca este stresat din cauza firmei, nici nu ma gândeam ca el ar avea pe altcineva și ca nu ma mai iubește! Eu L-AM ÎNTREBAT ÎNTR-O seara ce se întâmplă cu el, are pe altcineva, etc. etc. MI-A SPUS CA IUBEȘTE PE ALTCINEVA, IAR PE MINE NU MA MAI IUBEȘTE. L-AM RUGAT SA SE MAI GÂNDEASCĂ, SAU SĂ-MI DEA O ȘANSĂ SĂ NE ÎMPĂCĂM, SA INTRAT CA ȘI EU ÎL IUBESC, CA AVEM UN COPIL DE 10 ANI ÎMPREUNĂ, CARE NU ARE DREPTUL SA SUFERE, UN COPIL NĂSCUT DIN IUBIREA NOASTRĂ! Ce credeți ca mi-a răspuns? CA O ALEGE PE EA. ca el vrea să-și trăiască tinerețea, viata, ca el simte ca are încredere în el, ca are energie, etc. De acum o săptămână de când s-au întâmplat toate astea, nu am făcut decât sa ma înfurii pe el,sa încerc sa îl rănesc, sa ma rănesc singura (verbal) sa îl ameninț, dar de-abia ieri mi-am dat seama de altceva, am avut o revelație! Nu ii putem schimba pe ceilalți, dacă ei au ales altceva și cred ca decizia lor e corecta, trebuie sa le o respectam. Ce facem cu noi ?? Cu golul din noi, cu durerea, cu singurătatea? CRED CA TREBUIE SA AVEM PUTEREA SA ÎNCERCĂM SA MERGEM MAI DEPARTE. Și eu sunt pur și simplu năucita de soc, dar numai exista cale de întoarcere, Apropo la mine e o situație super nașpa, ca trebuie sa locuim împreună din cauza copilului. Bineînțeles ca nu dormim în același pat, dar ne vedem prin casa! Sa va spun cum procedez eu acum sa rezist? ÎL IGNOR, PUR ȘI SIMPLU ÎL CONSIDER MORT! PENTRU MINE A MURIT!

    • DR spune:

      Imi place foarte mult ce ati spus! Din ce am apucat sa citesc pana acum, povestea dumneavoastra este exemplu pentru noi toti ca, indiferent de statutul relatiei acest lucru se intampla… Nu exista decat doua parti. Cel ce renunta si cel ranit. Insa cel ranit trebuie sa se vindece. Trebuie sa accepte despartirea, sa treaca peste, sa se bucure de tot ceea ce a fost si sa mearga spre un nou destin. Cat de mult incercam sa reparam o relatie care a ajuns in aceste punct, al despartirii nu o sa ajunga la inceputuri. Deja este consumat, totul! TREBUIE SA FIM TARI, SA ACCEPTAM SINGURATATEA DE MOMENT SA NE BUCURAM DIN NOU DE TOT CE A FOST, DAR SA PUNEM PUNCT. Multa putere de a va creste copilul. ✌

  23. Am ajuns in ziua in care i-am pus numarul in lista de respingere automata,ultima solutie sa nu o mai sun,sau sa-i dau mesaje.Vreau sa treaca timpul si daca e menit sa ramanem impreuna,(so be it).Mai jos va povestesc putin despre ceea ce am crezut eu ca este „iubirea adevarata” si daca nu e tarziu pentru S,poate intelege ceva.
    Va suna cunoscut vorbele astea:Simt ca ma sufoca relatia,Nu mai am sentimente pentru tine,Nu e vina ta,e vina mea? Ei bine,dupa aproape 2 luni de cand le-am auzit am inteles,dupa ce am citit multe commenturi pe multe site-uri ca majoritatea femeilor le folosesc cand vor sa se desparta,cand nu mai simt atractie pentru persoana respectiva.Am citit aproape tot ce e pe net in romania despre,cum sa o faci sa se intoarca,in mare toate zic la fel.Ce trebuie sa intelegem cu totii este ca femeile gandesc majoritatea la fel,iar barbatii majoritatea altfel decat ele :).
    Ce am facut eu dupa peste 10 ani de relatie,dupa ce ea a zis,vreau o pauza,ajunge:la inceput,ca majoritatea,nu am inteles ce se intampla,desi observasem unele semne din timp,dar fiind prima mea dragoste adevarata si neavand experienta necesara ce sa fac in acest caz,am lasat de la mine,am zis sa-i fie ok ei,poate-si revine,desi mai aveam si eu momente cand cedam si ii reprosam ca s-a schimbat,nu mai e ca inainte,dar nu am facut nimic in privinta asta,incercam doar sa vorbesc,cu ea,nu era genul care sa vorbeasca despre.deci inevitabilul s-a produs,neaparat sa se intample fata in fata,nu telefoane,mesaje etc.Nu intelegeam de ce,am intrebat-o dintre toate problemele din viata ei de ce a ales sa se desparta tocmai de mine,a zis ca nu mai poate,bla,bla,bla,mi-am luat 99% din lucruri si am plecat,au ramas cateva pe care nici in ziua de azi nu mi le-a dat desi ne-am mai intalnit de atunci.Problema,sau nu stiu daca era o problema,a fost ca nu citisem nimic despre despartiri/recuperari in primele zile si pot spune ca am actionat cum simteam.Nu i-am cerut sa ne impacam,nu i-am cerut alte explicatii,am tacut si am suferit in mine (si eu sunt om,nu :) ).Cum am spus,tineam legatura cu ea,vorbeam odata,de doua ori pe zi,cateva mesaje.Dupa cateva saptamani i-am propus sa ne intalnim (da,eu am propus).Era normal din pct-ul meu de vedere,o mai iubeam inca si acuma o iubesc,dar vad altfel lucrurile.Ne-am vazut,am mancat ceva impreuna in masina,am condus-o acasa,am mai vb.putin apoi a plecat.A doua zi ma simteam mai rau (psihic) decat,cand mi-a zis ca totul e gata.Doua zile ma durea inima,nu eram in stare de nimic,am avut cu cine sa vorbesc la telefon,sa-mi mai ridice moralul,la un moment dat imi veneau ganduri de:sa-mi tai venele sau sa le las sa creasca,acuma rad in hohote cand imi reamintesc :)))))).Am intrat pe „gogule” si am inceput sa caut despre cum sa o recuperez,ce trebuie,ce nu trebuie sa faci,ma gandeam ca pana-i stromeleagul nu o sa fiu in stare sa fac asa ceva cu ea,apoi incet incet m-am ambitionat sa fac asa ceva,adica sa fac total diferit de ceea ce simteam.Cateva zile nu am sunat deloc,ma cautat ea primele 2-3 zile,apoi vazand ca nu o bag in seama a incetat sa ma mai caute,dupa mai bine de o saptamana,o sun,era la pamant psihic,mi-a zis ca are treaba si ma suna ea cand poate,nu m-a mai sunat in ziua aceea :),ma asteptam.M-a sunat a doua zi sa ma intrebe daca sunt bine si ce s-a intamplat,i-am zis ca,nimic i se pare ei,eu nu am patit nimic,ma tineam tare pe pozitie,dar numai eu stiam ce e in sufletul meu.ne-am mai intalnit odata de atunci tot din dorinta mea,dar nu a fost bine.Am ajuns la concluzia,ca trebuie sa las timpul sa le rezolve pe toate,asa ca m-am ocupat de mine,am inceput sa fac ceea ce nu am mai facut de foarte mult timp si ce-mi doream sa fac,am inceput sa ies prin oras singur,prietenii sunt plecati dincolo,nu am avut cu cine sa ies,sa-mi reinnoiesc garderoba,sa intru in vorba cu femei (domnisoare,doamne,femei)sa comunic cu ele,imi caut alt loc de munca,sa ma gandesc mai mult la mine,ma mai gandesc si la ea,doar inca mai tin legatura cu ea,dar nu stiu pana cand,vorba accea,boala multa,moarte sigura,trebuie sa vina momentul sa ma hotarasc 100% sa nu o mai caut si sa-si vada fiecare de viata lui.
    Deci ficiori care sunteti in situatie asemanatoare,o parte din rezolvare este sa va ocupati cel mai mult de voi,schimbati-va comportamentul,faceti ce nu ati facut pana acuma,uimiti-va si pe voi insiva,va va ajuta sa treceti mai usor peste.Era o faza intr-un episod din La`s Fierbinti,cand nevasta lui Firicel si a celui cu caciula si cu nasu mare,o invata pe Gianina cum sa se comporte la o adica daca se ia cu Giani:daca el vrea ceva,tu vrei altceva,daca el merge undeva,tu vrei sa mergi altundeva,daca la el e alba,la tine e neagra etc,sa faca exact opusul.Nu are rost sa stati sa va plangeti de mila,sau mai rau sa plangeti de mila de fata cu ele,sau alte faze de genul asta,o sa decadeti ca imperiul otoman.Aici la faza ca sa-i acordati pauza necesara,trebuie acordata,dar depinde de fiecare cum si cat va dura,daca planeta este sa lucreze pentru voi se va intoarce la tine,daca nu,NU.Si eu am suferit,inca sufar,rana se inchide foarte greu stiu,dar nici sa ramai numai cu gandul la ea nu e o solutie,am trecut prin asa ceva,stiu cum e.Lucrati la voi insiva,sa cresteti ca barbat,nu degeaba se zice,ca un sut in fund este un pas inainte.Si eu eram varza a la Bruxelle,cand nu stiam ce ma lovit,dar cititnd unele commenturi sau articole,usor,usor am inceput sa trec peste,da si eu credeam ca nu o sa ne despartim niciodata,ca o sa ne iubim pana la adanci batraneti,dar uite ca nu e asa,femeile simt altfel dragostea,au nevoie provocari,sa le surprindeti… (pana la urma nici nu stii exact ce e in capul lor :) ).Daca e sa vina inapoi o sa vina,sau o sa va intalniti intamplator,sau o sa te sune,sau o sa-ti dea un mesaj,sau un e-mail.Eu o sa-i dau mesaje de sarbatori si de ziua ei si cam atata,o sa las timpul sa treaca.Capul sus ficiori,viata nu s-a oprit la fosta,sunt multe altele care abia asteapta sa va cunoasca,vorba aceea dar putin schimbata,daca tu nu ma vrei,nici eu nu te mai vreau :).

    P.S.Nu incercati sa va mai intalniti cu ele o vreme buna,din propria experienta va spun ca,apoi doare foarte tare,simti ca nu o mai poti recupera.Nu va aruncati intr-o relatie noua,doar sa-i demonstrati ca nu v-a afectat despartirea,mai rau va faceti.Puteti sa cunoasteti femei,sa vorbiti cu ele,dar pana cand nu esti pregatit nu faceti alti pasi,te-ai minti singur,cel putin eu asta am sa fac.Revin cu noutati.plus o vorba de duh din copilarie:Ce esti tu,barbat sau tufa? :)”Succesuri” si redescoperiti-va ca barbati.

    • Irina spune:

      Buna The Buffon….Am citit tot ceea ce ai scris. In mare parte iti dau dreptate, insa in unele aspecte nu sunt de acord cu concluziile tale. Mai sus am scris franturi din amara mea poveste pe care o traiesc in zilele de astazi. Sufar si sufar enorm dupa un baiat de 30 de ani care fara scrupule ma calca in picioare cu indiferenta lui spunandu-mi cu nonsalanta ca nu ma mai iubeste si xa a inceput ceva cu altcineva si replica” desi sunt cu ea, eu tot la tine ma gandesc”. Crunt, nu? Tin sa-ti spun ca nu doar barbatii sufera si femeile sunt nemernice, ci si femeile sufera dupa nemernicii de barbati. O sa mai scriu. Acum astept o veste de la cineva care imi citeste povestea.

      • Marius-Ionut spune:

        Si daca se poarta cu atata indiferent cu tine, de ce te mai gandesti la el ? Nu-ti dai seama ca nu insemni nimic pentru el ?
        Nu inteleg de ce femeile/fetele au tendinta de a se intoarce la barbatii care s-au purtat urat cu ele ? Sunt atat de ierzistibili ?
        Nu merita sa intalnesti un altfel de barbat ? Care sa.ti ofere atentie, iubire, devotamen, nu doar indiferenta si lacrimi ?
        Eu nu am urat vreodata o fata de care m-am despartit, dar cand am stiut ca ele mi-au gresit, mi-am dorit sa ies imediat din viata lor. Asta pentru ca mi-am dat seama ca ori de cate ori s-ar fi intamplat ceva ( certuri, reprosuri, gesturi urate ), chiar daca ne impacam si totul era in regula pentru un timp, inveitabil s-ar fi intamplat la fel mai taziu.
        Am invatat ca atunci cand ceva nu merge, trebuie sa renunti. Daca vezi ca nu te mai vrea, trebuie sa pleci tu prima, nu sa te rogi de el sa va impacati, pentru ca atunci va crede ca esti nebuna dupa el si ca va putea face ce vrea din tine.
        Nu trebuie sa fii carpa nimanui, o solutie de rezerva sau subiectul indiferentei cuiva.

  24. Ayda spune:

    29.02.2016…..ieri se implineau 7 luni de cand eram impreuna….si tot ieri a fost ultima zii in care l-am vazut…ultima data cand l-am sarutat…ultima data cand am facut dragoste….si a plecat…pentru ca nu e fericit si pentru ca nu ma face fericita….a fost ultima seara in care am adormit cu capul la el pe piept…..in bratele lui…..il iubesc enorm…..plang intruna…..nu pot manca nimic…am un nod in gat….si ce frumos era tot….vreau sa ma trezesc din cosmarul asta….fumez tigara dupa tigara…..nu ma pot ridica din pat…….e foarte greu…..ajutorrrrr……vreau sa mor…..doar ca nu am destul curaj……si nici nebuna nu sant…. cine are chef de povesti….si are chef sa asculte un om cum isi plange de mila….ma gasiti pe fb…aida otilia….scuze ca v-am ocupat spatiul si timpul

  25. Florin spune:

    cine este EL…. cine este EA …niste straini – dar MAMA , SORA , FRATELE ,de ce plangeti dupa straini….

  26. M. spune:

    Buna. In incercarea disperata de a nu ma uita mereu in trecut si din teama de a nu ma izola complet de oricine am ajuns sa citesc acest articol si chiar unele dintre multele comentarii care curg aici de ani de zile. Situatia mea este una dificila si putin diferita de ceea ce am citit pana acum, de aceea as dori sa mi se ofere cat mai multe opinii, sfaturi (apelez chiar si la psihoterapie daca este nevoie).
    Relatia mea a inceput in jurul lunii iulie a anului trecut, undeva in SUA unde ma aflam datorita unei mobilitati. Persoana in cauza este cetatean roman, stabilit acolo de aproximativ 3 ani de zile. La inceput credeam ca e o joaca si ca se va termina in cateva saptamani, dar lucrurile au evoluat inexplicabil si am mentinut relatia pana la finalul mobilitatii mele (luna octombrie). Desi, fiind o persoana extrem de geloasa, si avand cateva certuri nesemnificative, relatia si sentimentele au devenit ireal de puternice, iar dorinta de a ramane impreuna crestea pe zi ce trece. Astfel am decis ca dupa plecarea mea sa continuam ceea ce am inceput si sa vedem unde ajungem. Momentul separarii din aeroport a fost cel in care am fost loviti amandoi de realitate, in care teama, durerea si regretul au inceput sa se instaleze incet, incet in sufletele noastre.
    Au trecut 4 luni in care nu am incetat nici macar o clipa sa ne iubim, sa nu abuzam de retelele de socializare si sa nu discutam ore in sir prin apeluri video. 4 luni in care am avut situatii extrem de dificile, despartiri si impacari continue, promisiuni de rezolvare a neintelegerilor si putere de a trece peste orice pana la momentul revederii (pentru ca da, in tot acest timp, in ciuda faptului ca el a fost nevoit sa se mute dintr-o parte in alta si in ciuda stresului si efortului meu de a putea ajunge iarasi acolo, am reusit sa gasim o portita prin care eu sa revin in luna octombrie si sa ne reluam viata oriunde ar fi nevoie).
    Doar ca odata cu trecerea timpului, situatia dintre noi pare sa se fi degradat treptat, poate din cauza numeroaselor certuri, despartiri, impacari sau a distantei… Eu am inceput sa traiesc cu o teama continua de a nu il pierde (fapt pt care am devenit mai geloasa decat inainte, crezand ca asa ceva nu este posibil, am pierdut increderea in el si in promisiunile lui). El, pe de alta parte, a ramas la fel de increzator ca toate vor merge precum am planuit. In ultima luna insa, am simtit ca lucrurile nu mai sunt deloc ca la inceput, o racire fata de mine si o chiar nepasare fata de sentimentele mele. Ultima noastra discutie de acum o saptamana a fost o cearta teribila din care a degenerat aceasta despartire. A facut exact ce stia ca nu imi place si ca a reprezentat motiv de cearta de multe ori in trecut. El insa nu intelegea greseala lui, a folosit pt prima data un ton agresiv si mi-a spus ca nu sunt suficient de matura sa inteleg faptul ca inainte de noi, fiecare a avut o viata pe care nu o poate lasa balta. Apoi ne-am invinuit reciproc cum ca fiecare ar avea pe altcineva si asta a fost ultima discutie….Nimeni nu a zis nimic de atunci. Credeam ca 1-2 zile de tacere sunt din orgoliu, dar o saptamana? Asta nu inseamna nepasare? Dupa toate certurile, desi vina mea sau vina lui, eu am fost cea care a revenit mereu si cu dorinta de a lupta pt ceea ce ne-am propus (nu a mai fost vorba de orgoliu). Sa fie oare temerile si paranoia mea justificate si sa fi gasit intr-adevar alta persoana? Sau doar un orgoliu prostesc?Sau chiar nu intelege ca a gresit? Mereu am considerat ca pt a duce la bun sfarsit aceasta perioada si a ne revedea in aceeasi formula, e nevoie ca fiecare sa faca multe compromisuri. Cel mai adesea legate de obiceiurile noastre care s-ar putea sa deranjeze sentimentele celuilalt atata timp cat nu putem fi unul langa altul. E un mod corect de a gandi sau complet eronat? Desi a fost vina lui si eu am ales sa punem capat, nu pot sa nu ma gandesc la cate momente frumoase am avut, prin cate neplaceri am trecut si ne-am sprijinit. Ce ar fi cel mai bine sa fac? Sa dau uitarii toate planurile? Sa le urmez chiar si fara el?

  27. Daniel spune:

    Ma numesc Daniel si o sa va spun povestea mea pentru a reusi sa ma descarc un pic. Sunt intr-o relatie de 9 ani care ca mai toate relatiile a continut si momente bune si momente rele. Necasatoriti.
    Locuim impreuna de 8 ani in aceeasi casa si ma gandesc ca a intervenit monotonia.. Din cauza servicilui, a facultatii , a diferentelor de gandire si comportament intre noi , a intervenit raceala.
    Partenera mea a fost trimisa cu jobul 3 luni in alta tara si de acolo a inceput totul sa fie negru. Vorbeam mai putin, raceala in tot ce spuena sau vorbea si chestii din astea. Am fost de Craciun 2 saptamani in vacanta la ea si totul a fost minunat ..iubire multa , sentimente , o caldura sufleteasca de nedescris. La 2 saptamni dupa toate lucrurile astea a spus ca nu mai merge si ca amandoi stim ca nu ne inghitim unul pe celalalt. A spus asta pentru ca aveam certuri dese de la bani, cine contribuie in casa, nu iesim destul, nu avem prietenii potriviti etc.
    Sunt constient ca relatia nu mai era ce a fost odata dar eu o iubesc la fel ca in prima zi si imi plang noptile si nu mananc de o saptamana.
    Dupa ce s-a discutat despartirea am vrut sa ii fac o surpriza si mi-am luat un avion si am plecat la ea in vizita fara sa stie. Mi-am luat hotel pt ca nu am dormit impreuna cat timp am fost acolo. Vreau sa va spun ca totul a degenerat intr-o suferinta pentru mine, si o serie de nervi pt ea.. Si asta pt ca ea vrea sa se ocupe de cariera acum si vrea altceva de la viata. Imi zicea ca venirea mea acolo i-a incurcat planurile, ca avea intalniri cu noii prieteni si colegi de munca, ca avea planuri sa isi caute alt job si chestii din astea. Dupa 4 zile de certuri , eu am realizat ca nu e momentul potrivit sa discutam despre viitorul nostru pt ca ea este instabila emotional in momentul acesta. Asta a mai linistit-o si ultimele 2 zile petrecute acolo au fost ok, cu iesiri la restaurant si in parc in care amandoi radeam si ne simteam bine.
    Ma intorc inapoi in tara si bucuros ca poate facem lucuruile sa mearga am luat o vechitura de telefon de al ei sa il folosesc pt a comunica cu ea de pe o cartela ieftina pt sunat in alta tara.
    Dupa ce am activat telefonul , faceboockul ei si-a facut update …. Ultimul mesaj era de la o alta persoana si l-am citit.. Dupa 3 minute in care am citit toate conversatiile care le-au avut ..mi-a fost destul de clar ca a fost infidela si ca aveau o relatie . Dupa ce am confruyntat-o a recunoscut si a spus ca s-a intamplat si ca oricum noi nu suntem ce eram odata … Va spun cu mana pe inima ca i-am spus ca o iert si ca nu iau in considerare pt ca da ..are dreptate ..fiecare a avut partea lui de vina in deteriorarea relatiei ..dar eu o iubesc ca ochii din cap ..si astazi in ziua in care va scriu am facut 9 ani ..aniversarea noastra. Astazi stau cu un inel de logodna pe masa intr-o cutiuta pe care trebuia sa il ofer ei. Nu pot sa va spun cum ma simt ..distrus, nu dorm,nu mananc, am slabit 8 kg in 2 saptamani, nu pot lucra , nu pot face nimic… Merg la psiholog 2 sedionte pe zi si am realizat greselile mele in trecut si acum cand incerc sa ma schimb nu vrea sa creada si sa ne mai dea o sansa… Nu stiu ce sa fac pt k vb zi de zi pe skype dar ea spune ca o facem pt ca eu tot insist nu ca ea chiar vrea lucrul asta … Incerc sa ii arat ca ne putem repara greselile trecutului si sa ne facem viitorul diferit… Nu trebuie sa lasam trecutul sa ne influenteze viitorul.. dar ea nu vede lucrul asta si nu il crede..
    Astazi trebuia sa fie cea mai frumoasa zi din viata noastra in care 2 drumuri sa devina unul singur presarat cu trairi frumoase si planuri de viitor , dar este cea mai urata zi de pana acum pt ca nu cred ca mai am sansa sa ii arat ca m-am schimbat si ca pot face viitorul nostru frumos.
    Cei care sunteti in situatii asemanatoare imi puteti scrie pe facebook Daniel Bahrin (Horsens)

  28. Cris spune:

    Hei . Buna tuturor. Am citit și iar am citit și ma regăsesc aproximativ în toate poveștile. Am 23 de ani și ma lăsat iubitul de 5 luni și jumate după o relație de 5 ani (am stat în aceeași casa) . Și am momente când sunt bine și momente când simt ca mor! Greșeală a fost ca noi am ținut legătură în timpul în care an fost despărțiți acum am 2 zile de când nu am vb cu el. Și chiar dacă ma doresc rău nu vreu sa mai vb cu el. Dar frate într-adevăr doare rău. Îl cunoști de la 15 ani am avut o relație de 9 luni când aveam 16 ani neam despărțit dar în perioada de 2 ani și ceva eu lam iubit mereu și de fiecare data când venea acasă în România ne vedeam. După un an nu neam văzut nu prea am vorbit și destinul nea făcut sa ne împăcat după mult timp. Și am stat 5 ani. Nu înțeleg acasă este obsesie sau iubire. Știu doar ca nu reușesc sa merg mai departe uneori. Aveam atâtea planuri cu el o familie o casa. Am investit întrebați asta timp bani iubire etc. Tot iam dat lui . Pana și familia m-am dat-o la o parte și nu ii mai sunam șau nu le trimiteam bani din cauza ca ma gândeam ca ne trebuie noua. Fiind singura care muncește. Am găsit mult amândoi fata unu de celalalt dar neam iubit mult. Doar ca eu as fi vrut sa continui chiar dacă știu ca va fi foarte greu sau poate fi și mai rău în timpul relației. Deși în sufletul meu știu ca e mai bine așa. Dar repet. Doare ca naiba. Și la 23 de ani ai mei sa stau sa sufăr sa plâng sa ma consum pt un băiat nu îmi convine. Numai ca nu știu cum sa ma desparte de amintirea lui și de gândurile care le am. Ocât încerc nu pot. Am 24 de ore de când nu dorm și încă nu mi-e somn. Chiar și eu aveam /am gânduri sinucigașe. Dar nu am curaj. Și ma gând la familia mea. Eu vreu sa îmi trăiesc viata sa îl uit sa nu îl mai vad chiar îmi doresc. Dar nu știu cum sa o fac. Îți oferi viata în palmele celui care îl iubești și el renunță asa frumos.. deși am 23 de ani am trecut atâtea pana acum și lângă el ma simțeam. Protejata. Iubita . Și iam dăruit totul și am rămas fără nimic. Simt ca nu am sens. Ma simt ca un cacat în ploaie la.23 de ani. Și sunt conștientă ca am toată viata înainte și pot găsi pe altcineva dar eu nu mai vreau sa iubesc. Chiar am nevoie de un psiholog pentru ca nici eu nu ma mai înțeleg. Eu zic ca e mai bine sa iubești cu limita și sa nu lași pe nimeni sa ocupe toată viata ta. Aici cam toată lumea avem aceleași sentimente. Și mama mea a fost lasă de tata cu 2 copii si fără bani de mâncare și nimic și ea a putut trece peste asta fiind acum 10 12 ani în urma și cred eu ca după 1 an sau 2 a putut depăși perioada. Menționez tață a fugit cu o alta femeie măritata și a fost anunțată de soțul acelei femei. Și acum îmi aduc aminte cat de distrusa era în momentul în care nea zis mie și fratelui meu. Era terminata. Și eu la 23 de ani nu pot sa trec peste? Nu înțeleg ce am. Știu ca îl iubesc doar atât! Am obosit foarte mult și chiar am impresia ca moare tot în sufletul meu. Vreu sa îl uit și nu știu cum.

  29. Alex spune:

    Salutare!

    Toți cei care am postat aici câteva rânduri știm ce înseamă suferința. Este ok sa doară, nu suntem de piatra, însă noi alegem dacă ne transformam în fantome ale unor relații eșuate, pline de amărăciune și venin sau dacă trăim prezentul, în speranța că putem să devenim ceva mai bun decât am fost. Putem sa facem un bine pe lumea asta, oricât de mic…

    Putem sa ne bucuram de soare, de ploaie, de tot ce natura ne oferă… Sau putem sa jelim… Să îi ranim astfel pe cei ce ne îndrăgesc (familia, prietenii, colegii șamd) și sa renunțăm la viata…

    Dacă ai mai avea doar 12 luni de trăit, ce ai face??

    Mirela, nu te cunosc, poți să fii extrem de nesuferita în realitate, însă greșeala pe care o faci tu, eu și foarte mulți din cei care ne regăsim pe aici este aceea ca iubim „prea mult „… Este un fel de „afecțiune” :)

    Asta se traduce prin disponibilitatea noastră fără margini, prin toleranta, prin tandrețe și înțelegere nemărginită pentru partenerul nostru… De aceea suntem în stare de soc. Desi noi ne dăruim 100%, rezultatul este catastrofal. Din păcate mesajul care ajunge la cel de lângă noi este diferit :) acesta se simte sufocat, nu mai are loc sa ii fie dor de noi, sa ne aprecieze… Din contra, ne considera „din oficiu „.

    Plăcile cu :”vreau sa vad ce simt cu adevărat”,” sa ma gândesc la viitor ” bla, bla, bla sunt pretexte… Dacă nu și-a dat seama pana acum, nu este pentru noi :)

    Personal, încerc să accept realitatea, sa îmi identific greșelile și sa învăț ceva din ele. Suspin, oftez, plâng, dar apreciez faptul că am doua mâini, doua picioare și nu ma împiedică aproape nimic sa îmi urmez visele :)

    Câteodată e mai bine, câteodată îmi vine sa îl implor sa îmi mai dea o șansă… Înțeleg că e normal sa fie asa… Nu poți să scoți din sufletul tău pe cineva la care ai ținut cu adevărat ca și cum ți-ai schimba tricou..

    Am încredere ca nimic nu se întâmplă degeaba pe lumea asta și sper ca mâine sa fie mai bine…

    Cu drag :)
    P.S.: imi cer scuze pentru greșelile de ortografie și exprimare, însă tehnologia ( dicționarul intuitiv al telefonului) ma sabotează :)

    Păcat ca durează nu știu câte zile ca mesajele sa primească „unde verde” și sa fie publice :(

    Dacă tot se dorește a fi un ajutor celor aflați la ananghie, poate se gândește vreun Admin sa facă o fapta buna :)

  30. S. spune:

    ma numesc S..am fost parasit in ajunul Craciunului,in noaptea de 24 decembrie.iata,au trecut 39 de zile si lacrimile nu mi se opresc..este prima femeie pe care o iubesc cu atata forta..aveam planuri imprruna,acum in februarie,trebuia sa divortez,sa pornim demersurile pt o casa,ne doream un copil..ea are doi.baieti,eu la.fel..ai mei sunt mari-22 si 29 ani-.ai ei 17 si 6 ani,unul dintt o casnicie ,celalat dintr un concubinaj de vreo 7 ani si jum…dupa 10 luni de iubire cum rar a ti intalnit,in ajunul Craciunului,cand ne am intors de la viena,in pragul usii,la plecare,mi a spus ca intre noi doi s.a terminat TOTUL.nu mai exista NIMIC..s a intors la tatal celui mic,cu care se va casatori intr o luna..nu reusesc sa merg mai departe..va rog ajutati ma ..NU REUSESC SI SIMT CA AM AJUNS LA LIMITA..pt.ca nu pot sa inteleg DE CE??.am fost reticent intotdeauna la problemele necunoscute..odata ce le am inteles natura,le am infruntat si le am rezolvat..acum nu reusesc sa inteleg….si nu stiam ca poate sa doara in asa fel..singura explicatie a gestului ei a fost : ,, m ai sufocat cu atata iubire!!!”..

    • George spune:

      S
      Am citit un mare adevar pe un site „Nu te mai intreba de ce v-ati despartit, desi ti-a spus ca te iubeste. Nu te mai intreba cum e posibil sa te uite asa usor. Nu te mai intreba cum e posibil sa dea cu piciorul atator momente frumoase. Asa e ea. Asa sunt femeile!”

      din experienta mea cu cat iubesti mai mult o femeie cu atat ii scade interesul ptr tine.cu cat esti mai dezinteresat de ea cu atat o sa te iubeasca mai mult!
      Faptul ca se intoarce la fostul iti ofera o garatie : Aceea ca n-ai pierdut nimic ! cum spunem noi romanii „ciorba reincalzina nu mai are acelasi gust”.
      Se va desparti si de acela ptr ca ea nu este capabila sa faca alegeri in viata! F probabil o femeie frumoasa dar slabutza la minte alaturi de care nu puteai construi un viitor.

      La fel ca tine trec print-o despartire extrem de dureroasa dar imi repet mereu : „Asa e ea. Asa sunt femeile !”
      Incearca sa faci mult sport si sa-ti vezi vechii prieteni o sa treaca mai usor.

      Mult curaj

    • TheRed spune:

      Eu cred ca e simplu. In iubire nu trebuie sa dai totul, sa nu arati cat de mult iubesti persoana de lnaga tine, sa ramana si o doza de mister. Atunci cand cineva iubeste in totalitate si arata ca nu mai poate trai fara iubirea celuilalt, e deja pierdut. Cand un om (femeie sau barbat) simte ca e iubit neconditionat, ceva din mintea umana, in loc sa traiasca fericirea (ca dupa asta tanjim toti) refuza asta si cauta altceva. Nu incerca sa intelegi. Nu vei reusi. Asta e parerea mea in urma unei experiente de viata. Mergi mai departe! PS: Si eu sunt acum dupa o despartire, dar ma gandesc ca daca nu trec acum nu as face altceva decat sa prelungesc acelasi final! Capul sus!

  31. Mirela spune:

    Alex, cat de frumos ai scris si cat de tare esti. Si eu incerc sa ma rup de acel om dupa despartire…Dupa o despartire in care ultima conversatie a fost prin mesaje si ceva de genu „Vreau sa ma gandesc ce veau cu adevarat, vreau sa vad daca pot trai fara tine”, „Poti te rog sa ma suni 2 min, macar sa vb la tel” si raspunsul „Te sun in 15-20 minute”. Iar cele 15 minute inseamna de miercuri pana in prezent. De ce sa vada daca poate trai fara mine cand eu eram aici pentru el.
    E greu cand nu ai macar raspunsuri, cand nici macar nu stii de ce, sau daca s-a intamplat cu adevarat despartirea sau se va intoarce. Cand tresari de fiecare data cand te uiti la telefon, cand te intrebi „oare el se gandeste la mine, oare ii pasa cum ma simt”. Dar nu,nu ii pasa, ca daca ii pasa nu pleca…
    Si tanjesc atat de mult sa vorbesc cu cineva, oricine, necunoscuti, apropiati, oricine, vreau doar sa uit dar mi-e frica…mi-e frica de singuratate, mi-e frica sa mai am incredere. Si mi se pare ca toti sunt la fel, e a doua relatie consecutiva pe care o inchei cu suferinta mea, asa ca ce sa fac? Sunt convinsa ca si eu gresesc, dar nu stiu ce sa schimb si ce sa fac pt a nu mai repeta greseala si data urmatoare….Daca va mai exista o data urmatoare.

    • ionut spune:

      Buna Mirela, si eu trec printr-o despartire dupa care am suferit enorm, daca te ajuta un sfat , o vorba ceva , sunt dispus la orice conversatie!

    • Daniel spune:

      Sunt in aceeasi situatie ca si tine …dupa 9 ani de relatie..Caut sa vb cu oricine..merg la psiholog de 1 saptamana ..cate 2 ore pe zi…daca vrei sa stai de vorba cu cineva imi poti scrie pe facebook… Oriccare dintre voi care vrea sa isi spuna pasurile si sa ne ajutam in momenetle acestea grele ma poate contacta pe facebook. Daniel Bahrin ( Horsens)

    • Mihai spune:

      Bună Mirela.Dacă vrei să vorbim sa-mi o adresa de e-mail.

  32. Alex spune:

    Salutare!
    Am onoarea de a inaugura anul 2016!
    Sunt Alexandra, am 32 de ani și tocmai am fost părăsită. Dacă ma gândesc bine, a treia oara luna aceasta, pentru că s-a și răzgândit de doua ori… :) Deh, sunt foarte norocoasa în genere…
    Și,nu în ultimul rand, de-a lungul tumultoasei mele vieti sentimentale, este a 3-4 despărțire în luna ianuarie… Minunat!
    Înțeleg majoritatea stărilor pe care le descrieți (mai puțin cele încărcate de venin la adresa celor pe care susținem ca ii adoram :)))). Cred ca este normal sa avem și rătăciri, dar rațiunea ar trebui sa intre în scena la un moment dat.
    Sa revenim la despărțiri… E nasol tare… După primele doua zile în care nu faci decât sa plângi și sa vegetezi, în care te ustura obrajii de la atâtea lacrimi și te întrebi cum reușești să produci asemenea cantitate de fluide având în vedere că nu te-ai hidratat deloc, încep să apară momente de scurta durata în care mintea îți amorțește… Și pentru câteva minute uiți… Ce bine e!:) Dar…o luam imediat de la capăt, nu va bucurați prea tare. Și începi sa fii furios!! Ohoooo… Și ce sa faci cu atâta furie?!? Planuri!! Planuri de viitor, de răzbunare, de orice!! Numai sa îți creezi impresia ca ești puternic pentru câteva minute, pana la următoarea amintire dureroasa, când începe sa „curgă” atâta forță și i-ar plângi cu sughițuri…
    Apoi urmează „picătura chinezeasca ” :) adică momentul în care conștientizezi ca ai fost părăsit cu sânge rece, ca un străin… Iar toată iubirea pe care ai dăruit-o, toată atenția și tandrețea, pe care doar un îndrăgostit le poate oferi, au fost uitate… Când ajungi la pasul asta, ești pe drumul cel bun. Nu doare mai puțin, dar…măcar ceva se urnește în tine.
    Urmează acceptarea…pfew! Încă un hop… Însa cel mai greu este sa ierți… Să ierți ce ți-a pricinuit cel pe care îl adori, sa te ierți pentru partea ta de vină (întotdeauna sunt 2 într-o relație… Fiecare e răspunzător pentru bucățica lui)…
    Poate sunt unii dintre voi care considera ca poate sa fie doar unul din parteneri responsabil. Ei bine, nu exista asa ceva. Pentru simplul fapt ca este o greșeală sa oferi totul într-o relație :) când cel de lângă tine sa e dispus sa facă același lucru…Pentru ca nu simte, nu vrea, nu poate, nu știe…
    Am spus sa facă :) dacă spune, nu înseamnă nimic… E asa ușor sa spui… Nici nu mai știi ce ai spus… Contează ceea ce faci și ce face cel de lângă tine. Dacă tu ești cel care oferă și ești dezamăgit ca nu primești, cum este cazul meu… Nu ești mai puțin responsabil. Am ales (mai mult sau mai puțin contient) sa compensez eu,prin entuziasm și căldură sufleteasca, ceea ce el nu reușea sa ofere. Dacă as fi deschis bine ochii as fi văzut ce era evident…
    Concluzia : avem o singura viata și e păcat sa nu o trăim… Mâine putem sa nu mai fim aici… Asa ca fiți tari! Întotdeauna poate fi mai rău…
    Nu ai cum să te vindeci sau înțelegi ce simți pana nu rupi orice legătură cu ex-ul… Atâta timp cât îl urmărești (pe strada, pe rețele de socializare, prin prieteni șamd), vorbiți la telefon sau prin sms/email etc) nu faceți decât sa răsuciți cuțitul în rana…
    Asa ca, fruntea sus, dragi Părăsiți Anonimi!
    Dacă va veți da voie, veți uita :)

    • alexandru spune:

      da alexandra o zici frumos si cu mare usurinta,dar realitatea e mai dura ,eu ma chinui de o luna sa imi uit prietena si nu reusesc si am citit la carti si am facut la chestii si orice fac e degeaba peste tot e in mintea mea si plus de asta in ultimul timp nu mai era nimic frumos in relatie erau mai mult certuri disparuse tot ce era frumos deci stiam unde se ajunge si cu toate astea cand s-a terminat cateva zile am fost linistit ca am reusit sa scap din cosmar dar uite ca a fost ceva de moment si acum as muri pentru ea..ea probabil acu e deja cu altu isi vede de viata ei…

  33. Alexandra spune:

    NIMIC NU DOARE MAI TARE DECAT LUCRUL PE CARE L-AI INTELES PREA TARZIU!!! eu abia am reusit sa trec de prima relatie i-am pus capat acuma 3 saptamani, dupa multe incercari sa pun capat pt ca ma termina psihic m-am implicat prea mult, mi-a pasat prea mult l-am iubit mult insa eu vroiam o relatie cu comunicare, o relatie frumoasa insa el nu nu considera comunicarea importanta am tot incercat sa il schimb timp de un 1 an si ceva si nu am reusit , eu cand tot incercam sa schimb aceasta persoana era alta persoana care timp de 8 luni tot a incercat sa ne vedem sa iesim era persoana care era dispusa sa fie alaturi de mine oricand eu eram prea oarba sa constientizez asta, acuma cand vroiam sa ii dau o sansa e prea tarziu s-a saturat sa astepte si-a gasit pe alta. acuma ma simt mai singura ca oricand,ma simt atat de vinovata si este o durere ingrozitoare care ma termina. voi cum v-ati simti intr-o astfel de situatie si cum ati putea trece mai departe???

  34. Mihai.A spune:

    Salut, am citit o mare parte din parerile si intrebarile oamenilor in cautarea raspunsului universal dupa o despartire : ,, de ce? „. Eu unu am o perioada de suferinta,mai mare decat perioada relatiei si intrebarea mea e de ce ma gandesc zilnic timp de 1 an si aproape jumatate de la despartire dupa o relati de 8 luni. De ce?

    • Mirela spune:

      Mihai, eu sufar dupa o relatie de doar 3 luni, dar o relatie intensa, in care amandoi faceam planuri de casatorie. Asa ca nu cred ca ceea ce ti se intampla tie e anormal. Ajungem sa suferim dupa o relatie si ramanem blocati in asta, fara sa gasim o solutie. Si oare exista solutie? Eu nu mai am nici o incredere, simt ca ma sfarsesc, simt ca nu mai vreau sa vina ziua de maine…Si nu,nu ma gandesc la tampenii.

  35. adina spune:

    Sunt in situatia de a abandona eu relatia, dupa peste trei ani…
    Eu, daca am facut bine sau rau, nu stiu, m-am lasat dusa de resentimente pentru ca am fost lasata singura efectiv la greu. acuzata paranoic de infidelitate, jignita sin in trecut bruscata… In consecinta am evitat orice intrevedere cu el si nu i-am dat nici o urma de speranta.
    Mesajele lui, timp de 3 zile, au pendulat de la jignirile cele mai josnice si de nereprodus la declaratiile de iubire si promisiunile de casatorie cu tot tacamul, cele mai tentante.
    EU NU STIU CE SA FAC. Cea mai grea misiune a mea este sa imi depasesc durerea de a vedea relatia aruncata in noroi de la aberatiile si acuzele lui. Potrivit principiului ca nu pot accepta insulte si abandon, am refuzat impacarea, ceea ce m-a costat un frumos Craciun acasa, singura.
    Presupun ca si el sufera, dar oare sufera, sau orgoliul lui de barbat de success este ranit?
    Pana una alta, eu sunt debusolata in asa hal, incat sufar mai mult decat cand am fost abandonata in relatiile trecute.

  36. Gabriela spune:

    Bună…am avut o relație cu un băiat aproape un an cu care am și locuit.după sase luni ne.am despărțit pt ca nu ne mai înțelegeam.ulterior am aflat ca m.a înșelat cu o fata din grupul lui de prieteni..bineînțeles ca au urmat cuvinte grele din.partea amândurora..după o luna el mi.a cerut sa ne impacam..mi.am asumat împăcarea asta luând în considerare ce mia făcut.o vreme a mers bine după care sa ruinat iar totul…nu comunicam deloc.zilele trecute neam certat și mi.a spus ca cel mai bn ar fi sa n vedem de viețile noastre..pt k ne păcălim s nu merge…El în trecut a avut o relație care l.a marcat foarte tare și acum îmi spune ca el nu poate sa m iubească și k nu poate cu nimeni deși nici nu ma lăsat sa încerc.iam mai cerut o șansă și nu a vrut sa mi.o ofere..deși eu iam oferit lui una…e corect asa?

  37. Ligia spune:

    Nici nu stiu cum sa incep..am avut o relatie de 7 ani cu cineva ccare la-m iubit nespus fiind primul barbat din viata mea dar cu timpul sa schimbat a devenit violent imi spunea ca daca ma despart de el ma omoara si tot asa.in acest timp am cunoscut pe cineva ,care ma ajutat sa trec peste tot ce am trait cu celalalt, chiar daca la inceput eram prieteni cu timpul am devenit iubiti .au fost niste luni de vis 8 luni ,pana acum o saptamana sa vad ca inca el mai are nr fostei iubite si o bratara pe care o purta la mana .ne-am certat si el considera ca eu sunt de vina ca nu am incredere in el,am asteptat sa imi scrie macar sa ma intrebe daca sunt bine dar tot eu am facut primul pas si Iam scris iar ca raspuns am primit ca trebuie sa uitam totul. Cum sa fac asta ???si nu inteleg de ce ma considera vinovata pe mine ..va rog ajutati-ma cu un stat va multumesc simt ca inebunesc nu am suferit asa dupa cel cu care am stat 7 ani si sufar acum …

    • Mirela spune:

      Ligia, stii cat te inteleg, eu sufar dupa o relatie de 3 luni… 3 luni in care mi-a spus ca vrea sa ne mutam impreuna, de la inceputul anului incepuse sa caute apartament. Saptamana trecuta mi-a facut aluzii ca urmearza sa ma ceara de sotie…iar la cateva zile dupa a zis ca vrea cateva zile sa vada ce simte cu adevarat, sa nu regretam mai tarziu, vrea sa vada daca poate sta fara mine…I-am spus ca am inteles tot, ca ne-am despartit iar el a spus ca nu s-a gandit la asta, ca nu vrea sa se gandeasca la asta, dar ca e asa, pe ganduri. L-am rugat sa ma sune 2 minute sa vorbim macar la telefon, toata conversatia anterioara purtandu-se prin mesaje, si mi-a spus, „Te sun in 15-20 minute”. Iar de atunci au trecut 5 zile.
      De ce? Si eu simt ca innebunesc Ligia, am atatea intrebari fara raspuns. Si parca a intrat in pamant….Nu mi-a spus nici ca ne-am despartit, m-a lasat sa inteleg ce vreau, dar el a disparut.

      • alexandru spune:

        mirela cam asa am patit eu cu fosta mea prietena ,doar ca noi eram impreuna de 3 ani si tot la fel imi zicea vreau copil cu tine vreau sa ne mutam sa ne facem o familie etc si s-a terminat tot s-a schimbat 100% desi mintea ca nu e asa ca e in capul meu doar..si eu sunt terminat am deja o luna de cand nu am mai vorbit cu ea si am ajuns la disperare,nu am pe nimeni cu cine sa vorbesc nu am decat prieteni falsi si toata lumea evita sa vorbeasca cu mine de asta ,am ramas singur singur,toata lumea zice ca trec peste dar nimeni nu stie ce e in sufletul meu

  38. ady spune:

    Buna, Si eu trec printr-o despartire dupa o perioada de 2 ani si jumatate. Credeti-ma nu stiu ce sa fac, timpul imi este un mare dusman acum. Incerc sa stau cat mai departe de contul ei de facebook dar …parca sunt un obsedat. Precizez ca ea a rupt relatia pe motiv ca ….nu mai simte nimic pentru mine. Aveam o relatie la distanta si ma pregateam sa cumparam o casa sa ne mutam impreuna. Nu pot sincer sa inteleg deloc aceasta viata. Sufar enorm dupa ea, m-am tarat in genunchi, am implorat sa se intoarca, sute de cuvinte frumose, NIMIC, parca este altcineva. Nu am prieteni cu care sa vorbesc, nu mai am nimic..decat amintiri. Am deja 32 de ani si sper sa-mi gasesc pe cineva intr-un viitor care sa ma iubeasca asa cum iubesc si pentru care merita sa faci sacrificii. O seara frumoasa la toti si ma rog sa ne gasim aceea putere sa trecem peste aceste capitole urate din viata.

    • Gabi spune:

      Acelasi sentimente le am si eu de cateva zile.. Ea a hotarat ca nu mai simte nimic pentru mine asta desi eram de 5 ani impreuna si am trecut prin destule..sincer sa ti spun baietii buni au parte de suferinta.. Sunt altii care jignesc,bat ,injura si altele mult mai rele si tot stau cu ei pentru simplu fapt ca nu primesc atentie.. La fel ca si tine am dat tot si desi am 22 de ani si ea are 21 impliniti azi. Da, chiar azi de ziua ei scriu acest mesaj. Zi in care trebuia sa plec cu ea la munte. O surpriza.. Femeia mi a spus ca ma iubeste dar nu cum ma iubea.. A spus ca si daca sunt langa ea sau nu ii e tot una si nu are rost sa fim nefericiti.. Iti dai seama ca am ramas mut si nu stiam cum sa reactionez.. Nu mi venea sa cred si nici acum nu mi vine sa cred ca poate sa vorbeasca asa cu mine.. Pur si simplu aveam impresia ca vorbeste o straina cu corpul ei.. Foarte nasol si ne mai fiind in situatia asta, am inceput sa am stari de neliniste, sa nu pot manca.. Iau somnifere degeaba.. Nu pot sa dorm.. Nu pot sa ma concentrez.. Sub nici o forma nu accepta ajutor profesionist.. I am propus sa mergem la psiholog dar nu mai vrea.. Pur si simplu vrea sa iasa din aceasta relatie pe motivul ca nu m ai simt ce trebuie dar nici nu vreau sa incerc.. Unde vreau sa ajung.. La aceasta situatie s-a ajuns pentru ca m am daruit total!!! Nu am inselat, am iubit,am ascultat, am ajutat, am sfatuit, am impartit. Toate aceste lucruri mi s au parut normale in relatie si credeam ca asta trebuie sa fac… Asta credeam ca vor femeile.. Se pare ca femeile nu vor un om care sa faca toate astea.. Vor ca omul de langa ele sa le surprinda mai tot timpul.. Nu vor ca tu sa fii si iubit si prieten si tata si tot ce se spune ca vor tu sa fii… Aratandu le toate astea ele nu vor mai avea ce sa vada in tine nou.. Si cand o sa vrei sa schimbi ceva de dragul de a nu o pierde e prea tarziu pentru ca ea in adancul ei a luat hotararea ca voi sa nu m ai fiti impreuna si tu practic o sa fii obligat sa accepti asta cu toate consecintele care urmeaza.. In sufletul ei ea deja depaseste situatia cu tine de mana iar tu cand ti o arunca in fata o sa fii un om fara scop.. Si atentie baieti.. Daca in relatia voastra la un momendat iubita voastra nu mai simte nimic cand faceti dragoste e un semnal de alarma.. Se intampla o data de doua ca nu are chef dar daca treaba persista, ea are chef si cand incercat sa faceti ii piere cheful e un semnal de alarma.. Asa a inceput la mine.. Am vorbit cu ea despre asta si a zis ca nu stie ce e cu ea si ca nu are un raspuns..uite ca raspunsul a venit.. Te iubesc dar nu cum te iubeam si numai simt ce simteam… Trist dar adevarat..momentan incerc sa mananc sa dorm dar nu pot..femeia mi a spus ca nu ma merita ca sunt o persoana buna si blanda si cacat cum trebuie.. Si daca ne intanleam mai tarziu sigur ar fi ramas cu mine. Hai mai zi ceva?!! O parte din mine vrea sa se impace cu ea o prate nu pentru ca e frustrata de faptul ca m a last ca pe un caine desi am oferit tot… Nu credeam vorba aia ca femeile nu stiu ce vor.. Se pare ca nu stiu si nu pot intelege momentan cum sa respingi un om care te iubeste si care ar fi langa tine tot timpul?? Si mai aiurea e ca ea stie asta dar alege sa o lasam asa si ca poate pe viitor o sa fim prieteni.. Zauuu??? Poate o sa se intoarca roata si o sa si dea seama ce fel de om am fost si cat de dedicat eram… Dar sibcer sa fiu o sa dea de vre un smecheras care sa o invarta dupa propriile pofte si o sa l iubeasca mai mult ca de nu i acorda importanta.. Si naspa e ca o sa si bage p**a in munca mea si asta o sa ma termine.. O sa mai revin pe site cu noutati dar momentan o sa trebuiasca sa ma regasesc sa fac ce mi place dar pare imposibil acum… Toti spun ca timpul le va rezolva.. Sper sa treaca cat mai repede.. Aveti grija de voi si aia e.. Imi repet in gand ca nu ma merita si poate o sa ma ajute…

      • Anonim spune:

        Salut Gabi! Aceeasi situatie am patit si eu acum recent! As vrea sa discut un pic cu tine daca se poate sa luam legatura…

    • Mirela spune:

      ady, la fel ma simt si eu, nu mai am pe nimeni cu care sa vorbesc, il vedem pe el ca fiind totul, si imi imaginam ca vom fi toata viata impreuna. Acum nu mai e aici, asa, pe neasteptate, si fara sa inteleg de ce. Credeam ca totul e frumos, la o zi inainte sa ia decizia sa nu mai vorbeasca cu mine m-a intrebat „ma iubesti?”…De ce s-a transformat asa? De ce cu o saptamana inainte cauta apartament sa ne mutam amandoi iar la cateva zile dupa mi-a spus ca vrea sa se gandeasca ce vrea cu adevarat? Cum se poate schimba asa un om? Doare al naibii de tare si nu stiu ce sa mai fac…

  39. Radi spune:

    Jony, ai spus un lucru mare:

    „Cred k pt orice cuplu exista tentatii dar sa rezisti înseamnă sa iubesti si sa apreciezi ce ai lângă tine, nu ce poti sa ai.”

    Excelent!

  40. laurentiu spune:

    Bună după 8 ani am rămas singur este de nedescris de greu am iubito din tot sufletul și ce doare mai mult am primit vestea exact de ziua mea acum o lună pe 26 oct am rămas fără cuvinte am crezut ca se prăbușește lumea pe mine nu am greși cu absolut nimic am dat ce am avut mai bun să nu ducă lipsă de nimic degeaba nu a fost bine .ca după atâția ani să-mi spună că nu te-am iubit cum mai iubit tu pe mine.sunt felul de om care iubesc din suflet,nu am somn noaptea este foarte greu un sfat va rog din tot sufletul.am iubit-o secundă cu secundă.nu am inselat-o nici măcar cu un sărut.sunt felul de om care iubeste și pune la suflet înțeleg și ajut pe toată lumea la mine „nu” nu a existat,pentru ea m-am îndepărtat de amici,frați și mai ales de părinții.și doare.mă numesc Laurențiu am 31 ani cu acest capitol am învățat ce înseamnă să iubești cu adevărat.mulțumesc mult

  41. Radi spune:

    anonim! spune:
    16 aprilie 2014 la 22:39:

    Solutii:
    – Sa incerci sa iti vezi de viata ta in continuare cumva, prin diverse activitati!!!
    – Sa incerci „sa-ti dai seama” ca poti face o gramada de alte lucruri care te pot multumii si ajuta in viata de zi cu zi!
    – Da si nu in ultimul rand, sa ai rabdare!!!
    – Imi sunteti dragi, toti care scrieti, cu totii aveti ceva de spus!

  42. dragos spune:

    locuiesc in danemarca am avut o relatie cu o daneza 5 ani a rezultat un copil ma inselat cu un groelandez un eschimos urat si mai mic de statura cu mult decat ea ,cireasa pe tort omul consuma droguri ,si uite ca eu sufar in continuarea iar ea la ales pe el si lupta acuma sa il scape din ghiarele drogurilor sint singur si trist de 1 an am incercat pe zeci de siteuri matrimoniale si nimic ,arat bine ca barbat dar se pare ca nimic nu merge incerc sa trec dar foarte greu

    • Claudia spune:

      Am 30 si ceva de ani si tocmai am fost parasita. NU stiu de ce. Asta dupa 1 an in care eu l-am asteptat sa vina in tara pentru ca el lucreaza in strainatate. Si exact acum cand trebuia sa vina mi-a spus ca nu ne potrivim, in conditiile in care pana azi am vorbit ca doi oameni normali.
      Cum poti trece peste asa ceva? Eu sunt o persoana destul de puternica insa peste aceasta situatie nu cred ca pot trece.
      Deci, Dragos te inteleg si ma ia teama daca ma gandesc ca nici peste un an nu voi putea sa trec.

  43. EA spune:

    Stiti care este parerea mea? Trecuta intradevar dupa o relatie de mai bine de 2 ani in care ma invatat sa traiesc doar cu el? Cred ca noi de fapt traim relatii imaginare. Te doare foarte tare dar nu te doare ca nu mai este ci pentru ca esti foarte slab si pentru ca devenim fara sa ne dam seama victimile noastre. si eu am simtit ca imi fuge lumea dar am constietizat si de ce..pentru ca eu am facut in asa fel incat lumea mea sa fie el si viata mea sa nu mai existe si sa nu mai fie controlata de mine ci de el. Si am ridicat fruntea sus si am mers mai departe. Nu conteaza cine a fost vinovat sau de ce pentru ca acum este tarziu. trebuie doar constientizate si atat. Viata merge inainte si veti descoperi ca de fapt ati pierdut foarte mult timp si aveti de recuperat atat de multe incat nu veti mai avea timp sa va ganditi la cealalta persoana. fiecare dintre noi avem drumul nostru in viata cu sa fara acea persoana. eu am doua zile de cand ne am departit si am plans si nu am mancat si eram distrusa dar intr o dimineata am ridicat capul de jos si am spus stop. eu contez si atat. merit sa fiu fericita si apreciata …asta nu a fost fericire ci dependenta. si da il iubesc si probabil il voi iubi intotdeauna dar ii doresc numai bine in viata. Si da ma cautat si da cu toata durerea am fost foarte clara sa nu ma mai caute pentru ca in momentul in care a luat aceasta decizie sa o asume si sa ma lase sa imi revin. si am rupt orice legatura cu el . Doar asa iti revii. Mergeti la sala vorbiti cu prietenii iesiti din casa. Ganditi va ca ce s a intamplat a fost spre binele vostru si ca sunt lucruri mult mai frumoase care ne asteapta.
    Nu stiu daca va v a ajuta ce am facut eu dar la mine a mers si acum nu ma mai doare ci dimpotriva ma bucura.

  44. corina spune:

    Este intr-adevar greu de descris suferinta in cateva randuri si este usor de judecat, tragand concluzii doar din cateva cuvinte.
    Vazand-o ca pe o metoda de terapie, aleg si eu sa scriu, pentru a ma elibera, cu riscul de a atrage critici. M-am despartit dupa o relatie lunga, foarte lunga in care am trait pentru el. Am uitat de mine si de nevoile mele, am cedat orgoliilor, am trecut peste probleme, am incercat sa iert de fiecare data. Insa dupa foarte mult timp mi-am dat seama ca suntem diferiti, in asa fel incat oricat mi-as fi dorit sa fie altfel, ajungeam la aceeasi concluzie. Nu am mai avut altceva de facut decat sa plec. De doua luni incerc sa ascund suferinta si sa las sa se vada ca sunt bine, doar ca nu sunt. Cand iubesti cu totul si totusi pleci…atunci intr-adevar doare. Cand stii ca nu ai cum sa ajungi in alt loc decat de unde ai plecat daca te-ai impaca… Atunci cand nu mai ai cuvinte si lacrimi pentru „tratament” atunci cand refuzi orice s-ar putea intampla bun in viata ta, cand ajungi sa crezi ca nu meriti sa fii fericit, atunci doare al naibii de tare. si cu toate astea, te trezesti in fiecare zi si o iei de la capat. Nimeni nu merita lacrimile tale…

  45. Dnutzz. spune:

    Am 26 de ani acum 6 ani am mai trecut printr-o aasemenea perioada am avut o relatie de 4 ani si vrea, sa ma omor dupa acele momente… Numai eu știu cum am. Reușit sa trec peste aceea perioda …… Eram acasa cu prieteni si mereu ma încurajau si imi dădeau sfaturi Si cu ajutorul lor am trecut peste tot! Dar acum am o relatie de un. An si. Ma aflu in Germania Am cunoacut o fata. Romanca de a mea. Si spunându-ne toate sentimentele si durerile si ne-am îndrăgosti. Unu de altu… Adika eu mai mult. Am. Ajuns. Sa ma sa iau hotărârea sa imi fac si o familie. Si copii cu aceasta persoana….. Si făceam si eram in stare sa fac orce sa o vad fericita… Si sa nu sufere de nimik… Dar dupa un an și-a dat seama ca relația dintre mine. Si ia nu merge. Asa. Bine având in vedere ca eu lucrez de dimineața pana seara …. Ia la fel….. Doar seara ne vedeam. Si s-a hotărât sa ma. Lase. Sunt. Singur n-am cum sa i spun durerile ,mele intr-un an am facut. Si mi-amrus multe planuri cu ia gata sa facem o familie……nu ne lipsea nimik…. Sufăr. Si nustiu ce sa ma mai fac plâng de zile întregi de mâncat nu. Am pofta de mâncat .. Nici la munca nu mai am chef de nimik…alte Ocupați nu am si asta ma macină zilnik….. Dor fac fitnes zilnik o ora pe zi…. Dar cam putin sa ma facă sa trec peste suferința….datimi un sfat va rog. Precizez sunt in Germania. (Bochum) Si. Nu prea. Am la cine sa imi spun greutățile aa vad ca ma poate înțelege ….sunt distrus va multumesc!

    • karolina spune:

      Buna, si eu trec prin momente grele de nedescris…. despartire, un cuvint pe care nu-l pot nici macar sa-l aud, sa-l scriu, dar ce sa mai zici de a-l simti. Am citit cu atentie tot ce-ai scris, tu ai un plus, in trecut ai mai trecut prin asa ceva si vezi ca ai mai intilnit o noua dragoste, dar eu nici nu stiu macar ce ma asteapta. Ai cistigat o experienta pe viata referitor la emotii, sentimente. Inseamna ca nu e jumatatea ta, ce e al tau este pus deoparte si te asteapta undeva… Totul e la timpul lui, asa ca nu te grabi niciodata cu deciziile cu in cazul tau anterior, analizeaza bine, f bine, si totul va fi bine, bafta tie si tine minte: „CE E AL TAU ESTE PUS DEOPARTE”.

  46. Dnutzz. spune:

    Vreau sa va spun si eu părere mea si va rog datimî un sfat ..

  47. Daria spune:

    Am citit tot..suferinta tuturo..parerile tuturor. Eu nu am curaj sa imi scriu trairile…suferinta…eu nu am curaj. Din pacate nu pot suferi vorba aia..linistita..trebuie sa ma ascund. E mai complicat la mine. Sunt intr-o relatie de 11 ani. O relatie cu urcusuri si coborasuri..dar ne iubim…problema e alta..am inceput acum 2 ani..sa discut cu un prieten comun..nimic special..probleme cotidiane…copilaria..viata. In timp ne-am indragostit, dar credeti-ma ca aceasta relatie nu exista din cauza faptului ca nu ma intelegeam cu iubitul sau stiu eu ce…pur si simplu ne-am descoperit si am inceput sa ne iubim..De la o vreme..zice el..familia a inceput sa il preseze..ca nu e serios..ca nu se aseaza..macar sa incerce ceva serios. Noi ne mai certam… De 2 saptamani a inceput oarecum o relatie cu o alta…spunea ca trebuie sa isi linisteasca familia si noi putem merge asa mai departe… Am spus nu..ori eu..ori ea…dupa cateva zile de plans..suferinta..cumva a renuntat la ea. La prima cearta a reluat tot..cerandu-mi acelasi lucru..sa fiu si eu ..si ea…nu pot..chiar nu pot:( i-am cerut in nenumarate randuri sa incercam sa avem o relatie normala..sa riscam tot..de fapt..eu sa risc o rel de 11 ani cu un om pe care sincer va spun il iubesc..el nu pierdea..de fapt..isi pierdea prietenul. I-am spus..renunta la ea..si hai sa ne reluam vietile..fiindca ne potrivim ca o manusa…ne iubim pasional..din suflet… El nu mai vrea sa o lase… Nici nu stiu cum sa scriu..sa ma exprim sa intelegeti cat de apropiati eram..cat de speciala ma facea sa ma simt..cat vorbeam despre viitor. E greu sa explic…dar mie acum imi fuge pamantul de sub picioare. Ma rupe lipsa lui…nu mai stiu cum era viata mea inainte sa il cunosc. Am incercat sa ma arunc in bratele iubitului meu ..sa ma refugiez…dar nu pot. Nu stiu..e greu de explicat ca sa inteleaga cineva cu adevarat c s-a intamplat..fara sa fiu judecata. De aceea va intreb..exista un grup..poate pe facebook…simt nevoia sa vb..sa ma descarc..sa explic..sa fiu inteleasa..sa aud pareri concrete..nu de la familie care poate ma protejeaza. Trebuie sa trec mai departe..vreaaau sa ma bucur de relatia mea cu iubitul meu. Vreau sa fiu bine.

  48. Edward Claudiu spune:

    Adica cum e posibil..ca o femeie..sa te iubeasca asa mult azi si maine sa iti zica ca nu mai vrea sa fie cu tine ca relatia nu merge si apoi sa te si jigneasca fara ca tu sa fi facut nimic altceva decat sa o iubesti..e urat si gresit nu mi-a dat dovada decat ca nu are cei 7 ani de acasa.

  49. Edward Claudiu spune:

    Ovidiu prin acelasi lucru trec si eu de o luna si ceva…desii am 21 de ani iata ca am descoperit ce inseamna durerea ce inseamna sa iubesti pe cineva si acel cineva sa nu mai simta absolut nimic pentru tine,,,doare ca dracu ce pot sa spun…cine vrea sa vb uitati id meu….. edward_eddy0295@yahoo.com

  50. Ovidiu O. spune:

    Buna dimineata! Tocmai mi-am luat si eu papucii!!! :) Dupa o relatie de doi ani si o luna! Dupa o relatie care a durat 2 ani in care nu am avut certuri,in care ne-am iubit din tot sufletul,ne-am facut planuri impreuna pentru a ne casatori! Au trecuta doi ani in care eu am asteptat ca ea sa termine facultatea! Si a terminat-o in aceasta vara!Totusi nu pot sa uit faptul ca la inceputul relatiei noastre,in primele luni eu ii propuneam sa ne despartim ,deoarece ne vedeam doar in weekend si cateodata in timpul saptamanii!!! Nu imi pot sterge din minte cuvintele ei „te rog,asteapta-ma si o sa vezi ca o sa se merite” . Si uite ca s-a meritat cu varf si indesat! Am iubit-o cum nu am iubit pe nimeni in viata mea,nu am ridicat tonul la ea,nu am bruscat-o,am incercat sa o fac sa se simta linistita din partea mea si sa nu aiba absolut nicio indoiala in privinta mea!!!Si toate acestea le-am facut pt ca o iubeam nespus si pentru ca stiam prin ce clipe nefericite a trecut in viata mea! Din privinta aceasta i-am oferit tot confortul! Acum doua seri mi-a spus ca se desparte de mine pentru ca am ranit-o si ca nu are incredere in mine! Motive puerile…motive care nu se sustineau! Ceea ce nu inteleg este urmatorul lucru: cum se poate transforma o persoana in felul acesta???Nu am simtit-o ca pe o fata prefacuta…si dintr-o data…surprize!Nu inteleg cum dimineata te poti ridica din pat si sa ii spui cuiva ca il iubesti si sa-l saruti usor,apoi dupa cateva ore,sa ii dai vestea cea cumplita!Probabil sunt eu prea credul,cu toate ca am 34 de ani! Si uite asa,iti pierzi complet increderea in oameni! :(

  51. Danut spune:

    Chiar daca raman urme, de trecut trece. Acele urme iti vor aminti tot timpul sa nu repeti greselile din trecut si sa iti aminteasca zbuciumul si durerea trecuta. Timpul zboara la fel de repede ca si nisipul purtat de vant si le rezolva pe toate. Da stiu si te inteleg, e o drama azi, la fel va fi si maine si zilele ce vor urma…pana intr-o zi cand vei avea puterea sa te ridici si sa realizezi ca TU esti cel/cea care conteaza. Ai ramas cu tine si incepand din acest moment trebuie sa faci lucrurile doar pentru tine. Deschide o carte, mergi la sala, cinema, iesi cu prietenii, la shoping fa orice numai alunga gandurile negre. Daca ti-ai gasit raspunsurile la intrebarile tale si daca ti-ai jucat ultima carte si stii sigur ca el/ea nu se va mai intoarce…. perfect esti pe drumul cel bun :) Cu toate ca e ciudat, asta e reteta timpul si egoismul. Fii egoist/a si distruge orice iti aminteste de trecut. Termina ultimul capitol din cartea voastra si lasa praful sa se aseze pe ea. Si pe viitor nu fa greseala sa cauti in urmatorul pas ce ai pierdut ieri. Nu fa comparatii si descopera necunoscutul. Stiu sunt evaziv si e ciudat ce am scris mai sus, dar mai tarziu o intelegi ce simt eu azi. Nu uita ca acum cateva luni vroiam sa mor(doamne cat de idiot am putut fi). Azi rad si e bine. Tine doar de tine sa te aduni si sa lasi trecutul sa fie trecut.

    Hai fruntea sus, caci lumea nu se invarte in jurul lui sau al ei. Se invarte in jurul tau. Si ai grija de tine, de interiorul si exteriorul tau.

    P.S: o relatie se construieste, nu vine ca o para malaiata. Pune prima caramida la ea avand grija de tine.

  52. Mary spune:

    Buna ziua! Eu am o problema legata de despartirea de bunica mea care a murit acum aproape 9 ani. Inca nu pot sa ma despart de casa batraneasca in care am crescut. Nu se mai poate locui acolo si parintii mei vor sa o vanda! Nu stiu cum sa fac sa trec peste suferinta aceasta. Tin sa mentionez ca fac atacuri de panica si sunt anxioasa dupa moartea bunicii. Va multumesc anticipat!11

  53. Andreea spune:

    Buna tuturor răniților si supraviețuitorilor,
    Din ce am observat sunt 2 categorii: optimiști si pesimiștii…
    Optimiștii sunt cei care pot trece peste o despărțire din dragoste dar nu pot trece peste alte probleme… Spre exemplu vad alte posibile suflete in așteptare sa fie iubite sau sa dăruiască… Dar la o boala pot deveni foarte prăpăstioși! Mama mea e asa spre ex…
    Pesimiștii sunt cei care iubesc prea mult… Sau care au iubit prea mult, sunt atrași de persoane care au nevoie de ajutor in general… Dăruiesc totul pentru persoana in nevoie… Spre ex: eu.. Am dăruit totul.. Trup si suflet si acum ma regăsesc in agonie, insomnie, pierdere in greutate, chiar boala… Pentru ca toată suferința întrebărilor: de ce eu? ETC… Ataca organismul nostru. Depresia este boala secolului. Unii dintre noi vrem doar sa murim… Dar dacă murim cu regrete si plângându-ne de mila chinul nu se va termina aici! Exista o viata dincolo.. Dacă noi întreținem iadul care noi l-am acceptat fiind lângă ceilalti si l-am întreținut si dacă nu încercam sa doar trăim, atunci iadul va continua… Chinul va fi acolo pana un miracol de undeva va veni( fie ca e Dumnezeu sau alți Dumnezei… Sau știința… Depinde in ce crede fiecare) noi ne creăm iadul sau raiul… Poți sa fii in iad si sa ai vise… Dorințe… Bune sa fie si e începutul sfârșitului iadului… Visați frumos oameni buni! Nu e nimeni perfect! Toți suferim intr-un fel sau altul din varii motive! Aveți imaginație si comunicați! Nu va izolați asa cum am făcut eu! Binecuvântati fie prietenii care ma caută si-n gaura de șarpe si ma ridica si se roagă pentru mine! Datorită tot oamenilor sunt încă in viata!
    Sa aveți somn lin, sa beți multă apa.. :) si faceți voluntariat la alte persoane mai in suferința decât voi! Ei va vor ridica.. Noi unii pe alții! Ar fi mult mai multe de spus… Dar e timpul pentru o rugăciune pentru cei aflați in agonie si care nu au deloc contact cu nimeni!
    Cu dragoste intru Hristos,
    Andreea D.

  54. Crina spune:

    M-am despartit de prietenul meu acum 2 ani dupa 6 ani relatie si pot spune ca nici acum nu mi-am revenit.De cateva luni el e cu altcineva si eu ma simt din ce in ce mia rau.Nu stiu daca o sa treaca vreodata starea asta.Am incercat sa ma vad cu alte persoane dar pur si simplu nu ma vad cu altcineva .E foarte greu mai ales acum cand vad ca el si-a gasit fericirea in alta parte .Am ganduri destul de urate si mi-e foarte frica de singuratate.Am implinit de curand 30 de ani si simt ca pentru mine e prea tarziu sa mai gasesc pe cineva cu care sa fiu compatibila,mai ales pentru ca imi doresc pe cineva exact ca el .E foarte greu sunt foarte trista si nu mai am chef de viata .Citind comentariile vostre pe aici observ ca foarte multa lume trece prin despartiri si asta ma face sa nu ma mai simt asa singura .Ma bucur ca am gasit acest forum si daca are cineva o solutie minune care sa ne faca sa ne simtim mai bine sa ne spuna si noua :)

  55. eualanou spune:

    ….e ca o cutie pe cuvant, am sangele cald si inima e sloi , nu-mi pot vedea in oglinda fata , incerc sa ma gasesc, nu pot , nu rad deloc …m-am vandut pe mine si am ajuns sa-mi fac rau atunci cand am vrut sa-mi fac bine , ma simt pierdut….nu mai vad lumina din mine , din oameni , din tot. cum sa mai glumesc cand parca as vrea sa opresc timpul in loc sa disec prezentul!!!!…si cand viata ne preda o lectie am vrea sa fim absentul??? greu feeling …tot ce fac e ea, cafeaua, tigara , munca , eu, tooooot, si nu e bine .haideti totusi sa punem mana sa simtim altceva , sa fim buni si rai , cine e de vina, de ce? cum ? de ce mie? …sa dam timpul inainte si sa gasim acel 8 dimineata cu zambet , cu fericire …cu aceeasi cafea insa cu un nou ea/el. Doamne ajuta!

  56. eualanou spune:

    chiar am nevoie sa vb cu cineva, oricare : chibrothataava@yahoo.ro Ca pfff e greu

  57. leilana spune:

    Vreau sa vorbesc cu tine

  58. leilanamatei spune:

    Buna ela.as vrea sa vorbesc cu tine

  59. jony spune:

    Am 28 de ani si nu am crezut k o sa ajung sa scriu pe asemenea forumuri. S-a terminat o relatie de 2 ani cu o fata de 18 ani, despartirea a avut loc cam acum o luna, dar in perioada asta am făcut greseala sa mai tinem legatura. Am mai avut o relație de 6 ani înainte dar despartirea de acea fata a fost nimic fata de actuala. Am încercat cu psiholog, nu am mâncat, nu am dormit, pt k 2 ani am stiut, am simtit ce înseamnă sa iubesti. Copila asta m-a invatat. Am iubit-o din secunda 1, a fost dragoste la prima vedere, o iubesc enorm dar cred k am găsit puterea sa vorbesc de ea la trecut, k am realizat k iubire a fost doar de la mine si ca mai bine acum decât mai târziu. Desi are doar 18 ani, tot viitori meu o avea k punct de reper, dar fără motiv a ales sa mă dea la oparte, prima data pe motiv ca vrea sa se gândească, iar după definitiv. Am aflat k de fapt vroia ceva nou. Asta m-a ajutat dorm k am realizat k asemenea oameni nu merita ceva bun in viata, iar eu am fost asta pt ea. Cred k pt orice cuplu exista tentatii dar sa rezisti înseamnă sa iubesti si sa apreciezi ce ai lângă tine, nu ce poti sa ai. O iubesc si acum cand scriu dar stiu k intr-o zi se va întoarce dar fata asta nu mai are loc lângă mine. Momentan nu pot privi sau iubi alta fata dar stiu k o sa fiu fericit intr-o zi fără fata care azi are inima mea la ea. Toti vom iubi din nou, dar eu unu sper sa fiu mai atent. Succes in dragoste va doresc ca asta ne face sa fim mai buni:)

  60. jony spune:

    Am 28 de ani si nu am crezut k o sa ajung sa scriu pe asemenea forumuri. S-a terminat o relatie de 2 ani cu o fata de 18 ani, despartirea a avut loc cam acum o luna, dar in perioada asta am făcut greseala sa mai tinem legatura. Am mai avut o relație de 6 ani înainte dar despartirea de acea fata a fost nimic fata de actuala. Am încercat cu psiholog, nu am mâncat, nu am dormit, pt k 2 ani am stiut, am simtit ce înseamnă sa iubesti. Copila asta m-a invatat. Am iubit-o din secunda 1, a fost dragoste la prima vedere, o iubesc enorm dar cred k am găsit puterea sa vorbesc de ea la trecut, k am realizat k iubire a fost doar de la mine si ca mai bine acum decât mai târziu. Desi are doar 18 ani, tot viitori meu o avea k punct de reper, dar fără motiv a ales sa mă dea la oparte, prima data pe motiv ca vrea sa se gândească, iar după definitiv. Am aflat k de fapt vroia ceva nou. Asta m-a ajutat dorm k am realizat k asemenea oameni nu merita ceva bun in viata, iar eu am fost asta pt ea. Cred k pt orice cuplu exista tentatii dar sa rezisti înseamnă sa iubesti si sa apreciezi ce ai lângă tine, nu ce poti sa ai. O iubesc si a acum cand scriu dar stiu k intr/o zi se va întoarce dar fata asta nu mai are loc lângă mine. Momentan nu pot privi sau iubi alta fata dar stiu k o sa fiu fericit intr-o zi fără fata care azi are inima mea la ea. Toti vom iubi din nou, dar eu unu sper sa fiu mai atent. Succes in dragoste va doresc ca asta ne face sa fim mai buni:)

    • nelu spune:

      stiu ca e ceva timp de cand ai scris comentariu,dar sunt intr-o situatie identica cu a ta,cum ai reusit sa treci peste toate?pe mine m-a rupe faptul ca deja hotarasem amandoi viitorul ca sa imi spuna sec ca nu vrea sa mai vorbim,fara un motiv

  61. VALENTIN spune:

    OAMENI BUNI AM CITIT PE SARITE DIN CE ATI SCRIS MAI SUS , SUNTEM TOTI IN ACELAS C… T SAU POATE CA UNI DINTRE VOI ATI ESIT DIN EL. EU NU MAI POT. MAM DESPARTIT DE JUMATATE DE AN SOTIA A BAGAT DIVORTUL DUPA TREI LUNI ISI CAUTA UN ALT BARBAT A FILTRAT CU UNU O LUNA ACUM E CU ALTU SI SA TERMINAT TOTUL INTRE NOI UN TIMP MIA DAT SPERANTE CA O SA FIM IAR IMPREUNA DAR DE CAND SIA GASIT PE ALTU SA TERMINAT, AVEM UN COPIL DE 7 ANI. SUNT DISTRUS NU MAI POT MERGE MAI DEPARTE CRED CA AM ATINS ULTIMUL STADIU AL DEPRESIEI, AM NEVOIE DE AJUTOR LUCREZ IN GERMANIA SI NU STIU UNDE SA APELEZ NU VB GERMANA.SA MA AJUTE CINEVA CUMVA VA ROG

  62. Adriana spune:

    Pana acum doua saptamani nu am stiut ca exista astfel de situri. Am descoperit multe in aceste doua saptamani. Articole, postari etc avand acelasi subiect. Pe unele le- am salvat in telefon ca sa le pot reciti atunci cand simt si mi-au facut bine.
    E greu , pentru fiecare e diferit.
    Durerea se manifesta in fel si chip. Nu stiam ca pot sa plang atat, nu stiam ca toata viata iti este intoasa pe dos intr-o fractiune de secunda si nu ai idee cum sa reactionezi. Iti e greu si sa respiri si sa clipesti si sa gandesti.

    Am citi toate postarile, felicitari curajosilor care si-au deschis sufletul. Felicitari si celor care au trecut peste si au invatat ceva din experienta asta. Nu trebuie sa ne fie rusine sa spunem ceea ce simtim, sa cerem ajutorul, sfaturi, sa ne spunem durerea.
    Orice poveste este frumoasa cand incepe si trista cand se termina. Nu suntem niciodata constienti ca exista si posibilitatea sa se termine si sa suferim foarte tare dupa el\ea. Dupa ce se termina atunci vrem sa schimbam lucruri si situatii si sa-l apreciem mai mult pe cel de langa noi. Eu am invatat ceva din experienta asta. Am invatat ca sufletele sunt sensibile toate si nu trebuie cautata depresarea in celalalt. Am invatat ca fericirea, echilibrul ,linistea mea nu depind de un el, ci in mine. Daca eu sunt in armonie cu mine , sunt in armonie cu tot ce ma inconjoara.
    Am invatat ca indiferent cat de vinovata ma simt intr – o relatie sunt doua persoane deci vina este 50 – 50. Am mai invatat sa nu mai am atatea pretentii pentru ca asa o sa am mai putine dezamagiri pe viitor. Am invatat ca unui om trebuie sa – i dai libertate: sa vina daca vrea, sa plece daca vrea. Libera eu, liber tu.

    E greu dar trebuie sa se implice in relatie pentru ca asa simte.
    Nu trebuie sa ne simtim cu handicap ca am ramas singura/singur. Nimic nu e intamplator. Timpul petrecut cu tine este cel mai bun. De a analiza ce a fost bun si ce nu a fost, ce am gresit , unde am gresit etc. Timpul sa te descoperi, omul frumos din tine.
    Pe mine m-au ajutat iesirile cu prietenii, mersul la sala in fiecare zi, sa citesc, sa fac orice ca sa-mi mut gandul de la el.
    E un inceput. Nu m-au ajutat cu nimic sa privesc fotografiile cu noi, toate lucrurile lui insirate prin toata casa. Am strans tot ce imi amintea de el, le-am pus intr-o cutie pe care am asezat-o intr-un spatiu pe care nu-l folosesc. Am sters tot, mesaje, numar de telefon. Tot.
    Daca ma vrea stie unde ma gaseste. Imi vin in minte numai amintirile frumoase, in cascada. Atunci simt durere, neputinta. El a ales pentru el, nu pentru mine. Eu aleg pentru mine sa- mi duc durerea cu demnitate si curaj. Sa plang cand simt, sa nu ma mai invinovatesc si sa nu mai fac greselile pe care le-am facut. In orice relatie comunicarea e baza. Si tonul e foarte important. In loc sa apropii, am indepartat.

    Am citit intr-un articol ca opusul iubirii este ura .Nu e asa. Opusul iubirii, dar si al urii este indiferenta. Nimic nu se schimba de la sine, poate doar vremea. Asa ca … Sa lasam timpul sa treaca, sa vindece, pana atunci ne umplem timpul cu tot felul de activitati si tinem mintea sub control. Toate se intampla cu un scop, nimic nu e intamplator.
    Important e sa invatam ceva din asta si sa nu mai facem aceleasi greseli. Si sa avem incredere si speranta ca intr- o zi o sa zambim fericiti.

  63. ela spune:

    Eu cred ca atunci cand o relatie se incheie, e foarte important felul in care inchizi capitolul din viata ta. Daca lasi lucruri nespuse si intrebari fara raspuns, n-o sa te poti linisti niciodata..Cel putin la mine asa funcioneaza. In fine, povestea mea e mai complicata , cel putin din cateva motive: eu sunt casatorita, el este mult mai tanar decat mine, necasatorit…. Am avut o relatie de 4 ani si jumatate, inceputa mai mult din joaca, dar care s-a amplificat intre timp. Un an a fost intens de tot, apoi lucrurile s-au calmat si am ramas un fel de „prieteni cu beneficii”..Niste prieteni care vorbeau zilnic la telefon, se vedeau relativ rar si faceau sex si mai rar..Incepand de anul trecut ” prietenul” meu s-a gandit sa plece la munca in strainatate.Nu avea pe nimeni acolo asa ca plecarea era o adevarata Aventura. Luni de zile ne-am sfatuit, l-am incurajat, l-am organizat, am fost langa el in toate clipele in care a avut nevoie dinainte si dupa plecarea lui. Am considerat ca fiind departe ne vom desparti frumos , fiecare isi va vedea de viata lui dar vom ramane in contact cumva…Incet incet lucrurile s-au diluat, vorbeam mai rar si doar pe Skype pe chat, imi spunea ca are mult de lucru si e obosit si n-are timp de povesti si ca daca ma plictisesc sa fac altceva ..Am inteles mesajul, totul se rezuma la „ce faci? esti bine?” intrebari la care nu mai primeam raspuns..Partea forte acum urmeaza..Cu aproape o luna in urma I-am scris ceva de genul „nu le oti face tu pe toate, poate ar trebui sa-ti gasesti o tipa cu care sa te muti si sa te ajute cu treburile casei” la care mi-a raspuns ca la sfarsitul lunii va veni cineva din Romania la el. Si a mai spus asa ” nu mai sunt omul care eram anul trecut, sper sa nu ne deranjezi”. Am pus intrebari, l-am rugat macar sa nu rupa legatura cu mine , sa ma tina la current cu ce face si dupa cateva zile mi-a raspuns sec ” Credeam ca ti-ai dat seama ca nu mai am doua cu Romania, CU TINE NICI ATAT. Gaseste-ti pe altcineva si lasa-ma sa-mi traiesc viata , nu-ti face cinste sa te tot roi de mine sa-ti scriu”..Asta era omul care imi spunea ca nu va uita niciodata ce am facut pentru el si care-mi spunea din aeroport ca n-o sa ma uite niciodata. Nu contest faptul ca am stiut de la inceput ca fiecare are drumul lui in viata si ca va veni ziua in care vom pune punct cumva. Dar de ce trebuie sa fii sadic si dur cu cineva care merita mai mult de atat? Asteptam doar cateva randuri , gen ” uite, posibil sa am o relatie, nu stiu inca, dar promit sa ramanem prieteni in continuare si eventual sa iesim la o cafea cand mai vin acasa”… Dar sa spui „n-am doua cu Romania , cu tine nici atat” ca si cand nu eu as fi omul care a facut orice ca sa-ti fie tie bine in ultimii ani? Nu mi-a mai raspuns de o luna, m-a blocat pe Skype si facebook, si de o luna ma gandesc zi si noapte ce am facut ca sa merit tratamentul asta si DE CE un lucru nu poate fi spus frumos, elegant, duios…Bine spunea cineva , caracterul unui om il cunosti la ultima intalnire, eu personal refuz sa cred ca asta e omul pe care l-am iubit mai mult de 4 ani. Imi spun ca o sa treaca…undeva…candva…Ca Dumnezeu ma vede si ma aude si ca nu poate sa ma lase sa sufar atat pentru ca nu merit..Si totusi, de ce nu te poti desparti frumos? Sa spui frumos ” uite , trebuie sa-mi vad de viata mea dar tu o sa fii intotdeauna speciala pt mine” in loc sa fii dur si sa spui „n-am doua cu tine”? Daca vreti sa povestim, lasati pe-aici id-ul de mess, ne-ar face tare bine tuturor sa schimbam impresii.

  64. Danut spune:

    Atat de frumoase sunt inceputurile… capul sus ca si maine e o zi.

  65. George spune:

    Salut Florin.Prin suferinta am trecut si trec si eu.Numai ca la mine nici nu a asteptat incheierea definitiva a relatiei ca sa fie cu altul.Si asta dupa 9 ani.Adevarul dureros stii care e? Nu te-a iubit cu adevarat pentru ca cine iubeste pe cineva chiar si in cazul unei despartiri ramane singur o perioada.Asta e,trebuie sa iti continui viata si cineva sa te iubeasca si pe tine trebuie sa existe.Eu sunt singur inca dupa 5 luni,timp in care ea si-a continuat viata bine mersi.Deseori ma simt foarte deprimat dar ce pot face.E greu,dar nu e imposibil si cine stie,poate va rasari si soarele intr-o zi.Sfatul meu e ca nu are rost sa regreti pe cineva care te schimba atat de usor si dupa 3 ani.Fa-ti curaj si incearca in alta parte.

  66. Florin spune:

    Numele meu este Florin, am 30 de ani si de 1 saptamana m.am despartit de foasta iubita cu care eram impreuna de 3 ani..intr-adevar i.am gresit mult si am ignorat.o in ultimul timp, nu m.am mai purtat frumos cum o faceam inainte si tot timpul nu faceam decat sa ii reprosez cate ceva.La 2 zile dupa despartire deja si.a pus poza p fb cu cineva pe care a zis ca l.a cunoscut fix in ziua cand a decis sa incheie totul..as face totul pt ea acum dar stiu ca e prea tarziu si ca trebuia sa fac asta la momentul potrivit nu acumcand am realizat ca am pierdut.o..imi este foarte dor de ea, o vad peste tot..am numai imagini cu ea si celalalt in cap si nu inteleg cum de a disparut toata iubirea pt mine atat de repede..imi tot zic ca viata merge inainte..incerc sa fac orice ca sa mi.o scot din cap dar pur si simplu nu reusesc…

  67. Ella spune:

    Buna tuturor, ne.am despartit de o saptamana .decizie pe care el a luat o doar pt ca nu m.am dus la el in tara pt cateva zile.pt o perioada sta acolo si nu ne vazuzem de o l’una jum cred ca are pe altcineva ca asta nu e motiv.eu sufar ca un caine.la dracu cu dragostea

  68. Ems spune:

    Eu nu inteleg de ce este atat de greu sa fii sincer si direct , sa fii curajos si sa.i spui persoanei in cauza adevarul , sa comunici !! De ce este atat de simplu sa dispari ca magarul in ceata fara nicio explicatie ? Un simplu ” am intalnit pe altcineva care imi ofera ceea ce imi doresc si ma face sa ma simt implinit ” – la momentul potrivit- ar fi fost suficient !!!!! L-as fi respectat ptr sinceritate si la revedere . Asta nu inseamna ca nu m-ar mai fi durut , dar as fi putut sa accept muuuult mai usor situatia ptr a merge mai departe pe drumul meu .

  69. eualanou spune:

    …ciudat sentiment, parca toti am vrea sa re-aprindem flacara aia insa cum? Cand eu/ea am ars-o prost? Nici nu prea stiu ce sa scriu…credeam ca io sunt egoist insa ea mi-a luat-o inainte. Au trecut cateva luni si parca tot mai sper ca poate ea ar vrea sa se intoarca insa stiu sigur ca nu mai pot fi la fel, acel fain, acel eu. E prima oara cand merg pe acelasi drum a doua oara.imediat 31, maine incep un alt job …si poate asa a fost sa fie

  70. Danut spune:

    e o vorba…. cui pe cui se scoate.

    FUNCTIONEAZA!

  71. catalina spune:

    Jur ca daca reusesc sa trec peste asta nu o sa mai iubesc niciodata…am 28 de ani si 5 ani de casnicie si de un an de zile ma lupt numai cu respingeri si dispretuiri si raceli..nu mai suport..nu mai stiu cum sa ma comport si ce sa zic si ce nu…nimik nu este bine…acum sunt doar o straina fara sa insemn nimik…nu vreau sa mai iubesc …iubirea la final e doar durere pt toti prostii

  72. T spune:

    parca o cunosc de o viata. neam casatorit. avem un bebelus de 3 saptamani. din nefericire neintelegerile dintre mine si soacra si ea si soacra acum ne despart. e incredibil cum sperantele se pierd ca un fum. cum viitorul atat de frumos e acum doar un gand ratacit. cum mi-e rusine de fiul meu sa il privesc si sa stiu ca sunt unul dintre cei doi care nu au reusit sa ii ofere o viata fericita si completa.

  73. nashparliu spune:

    exista vreo terapie intensiva cu pastile injectii,sau orice altceva sa o uit o femeie,nu ma pot opri sa nu ma gandesc la ea,in fiecare zi indiferent de ceea ce fac ,chiar daca fac sex cu alta femeie,incerc sa ma impotrivesc gandurilor ,nu pot sa o uit,poate ca fac o greseala tragand sperantze ca intr o buna zi o sa fiu cu ea, nush povestea mea e cam diferita putin,st rezident intr o tara straina….am iubit si iubesc o femeie maritata ,in ultimul timp nu prea ne intelegeam bine,ultimadata cand am vz am facut dragoste,dc se spune ca adevaratul caracter se vede la ultima intalnire,in urma cu 6 luni a plecat sa divorteze in romania,d atunci nu am mai stiut nimik de ea ,ma blocat pe fb,abia acum cateva zile am gasit o, e cu acelasi barbat insa vrea sa l lase pt altul,acum vb p fb cu min si ma mai suna cateodata,imi vb de viitorul iubit, mi am primit toate rasp ,,dc cum unde ……sa mai sper sau…..sa merg la vreun medic specialist sa mi faca vreo spalatura la creier :) ce e mai ciudat …parca tot imi lasa asa o dara d sperantza …

  74. Hope spune:

    Fetelor, chiar credeti ca cineva care ne iubeste cu adevarat e capabil sa ne provoace asemenea suferinta? Iubirea e ceva frumos…
    Eu zic sa nu ne mai toruram singure cu amintiri, cu intrebari si sa facem ceva pentru noi. Ei au deja lumea lor, o lume pe care ei au vrut-o, sau au crezut ca e mai buna pentru ei. Asta rebuie sa facem si noi, sa mergem mai departe.
    E ingrozitor sa stii ca persoana pentru care erai gata sa dai totul, te-a dat la spate intr-o secunda…Dar nu credeti voi ca toate astea se intampla cu un scop? Pe care acum nu-l vedem pentru ca ne lasam orbiti de suferinta. Pe masura ce eliminam barbatii nepotriviti din viata noastra, cel meniti noua se indreapta tot mai mult catre noi..VIata e o lectie continua, Haideti sa invatam sa iubit altfel data viitoare…Haideti sa invatam sa iubim fara asteptari…

  75. Vio spune:

    Și eu trec prin aceeași suferință cumplita, nu știu cum sa merg mai departe, nu pot sa accept ca m-a înlocuit deși nu i am greșit cu nimic, sunt la capătul puterilor

  76. mari spune:

    m-am despartit recent :(
    motivul a fost unul care tot timpul ma framınta…anii de studentie la medicina care iti ıa viata ta dar o salveaza altora şi parıntii lui care sunt de alta religie
    el a ales cariera,a dorit sa nu imi pierd anii..sa imi caut fericirea
    dar care fericire?daca el e tot pentru mine
    tot timpul am fost puternica,anume pt asta ımı spunea mereu ca ma admira
    dar acum nu mai am putere!
    au fost 4 ani atıt de frumoşi…el ma facut sa ştiu ce ınseamna a iubi pentru ca el este şi va ramıne pentru mine un barbat adevarat
    caracterul,comportamentul,simtul umorului şi felul lui de a iubi vor ramıne mereu ın amıntire
    cıte aş vrea sa ıi spun,lucruri care ın 4ani nu i le-am spus….
    Doamne cum sa trec peste asta?! El e peste tot..sta ın mine,ın suflet,gınd şi inima
    Doamne cıt ıl iubesc…uneori ma gındesc daca aş putea sa ıntorc tımpul ınapoi l-aş pretui mai mult..
    am impresia ca nimeni nu e ca el :(.
    nici noul loc de munca,noii prıeteni şi colegi nu ma ajuta..
    de ce viata asta e aşa de cruda ?

  77. Hope spune:

    Am citit toate postarile voastre, unele mai grave decat altele. Dar ce e grav cu adevarat? Timpul e relativ. Suferinta e reala si pare ca nu se mai termina…Indiferent ca vorbim de o relatie de 11 ani, sau una de 4 luni de zile, sunt oameni care lasa „urme” in viata si in sufletul nostru. Nu am de gand sa scriu toata povestea, cert e ca si eu fac parte din „grupul” vostru. A trecut o saptamana de la despatire, de cand l-am vazut ultima oara. El ramanand in casa in care am locuit 1 an de zile impreuna…Oare nu-l macina? Oara chiar n-am insemnat nimic pentru el? Unde sunt toate vorbele lui frumoase? Ce s-a intamplat cu omul care spunea ca doar pe mine ma are in viata asta? De ce a fost atat de las incat n-a incercat nici macar o secunda sa ma opreasca, sa nu ma lase sa pleci? De ce a ajuns sa spuna ca nu ma mai iubeste si a doua zi ca ma iubeste de fapt..? De ce toate astea cand dai totul? Acest „de ce?” care ne omoara pe toti. Ma trezesc din senin ca plang. Incerc sa lupt cu mine. De fiecare data cand cad in stari de genul asta, cand simt ca numai pot respira, ca lacrimile mele sunt de neoprit, atunci ma rog. Sunt 2 rugaciuni pe care m-am obisnuit sa le citesc de fiecare data cand mi se intuneca mintea…si functioneaza, ma spal pe fata, ma calmez si tot asa..Mi se pare ca suntem ca doi straini. Este incredibil sa nu dea nici macar cel mai mic semn ca l-ar mai interesa. Desi eu am luat decizia sa plec, el m-a dezamagit mult. Nu pot sau nu vreau sa-l mai caut. De frica. Pentru ca deja am inceput sa ma gandesc ca are pe altcineva. Acest gand isi face loc tot mai adanc in sufletul meu. Mi-as dori sa fie barbat, mi-as dori sa vina dupa mine, sa-mi strige la geam cat de mult ma iubeste…dar este un vis, distanta e foarte mare si iubirea lui pentru mine se pare ca a murit..Sunt constienta de ce poate face suparerea si aud tot mai des,diverse alergii (in cel mai fericit caz!) pana la cancer, sau stop cardiac, Haideti sa ne iubim mai mult, haideti sa ne sprijinim intre noi, cei aflati in suferinta. Eu de maine o sa incep o cura cu ghimbir, lamaie si miere. Incerc sa ma readuc pe calea cea buna si sper ca si voi luptati cu voi. Cat despre sufletul vostru ranit, nimic nu face mai bine decat o rugaciune.
    „La sfarsit doar 3 lucruri conteaza: cat de mult ai iubit, cat de frumos ai trait si cat de gratios te-ai despartit de lucrurile care nu-ti erau destinate”

  78. Danut spune:

    Mirela nu sunt nici pe departe vindecat. Am ramas cu stigamtul de inselat, dar voi trece peste… tot ce fac e sa zambesc lucrurilor marunte, sa ma bucur de fiecare rasarit, de fiecare copil pe care il vad si il doresc de atat timp… Am facut o schimbare intre timp si vad ca e beniefica, m-am mutat singur si e bine chiar daca ma chinuie cateodata ca e goala casa… dar fruntea sus caci la fel ca mine mai exista si ea.,. ceea pe care o voi iubi mai mult si imi va darui o creata mica. Am incheiat 10 ani, dar nu si viata mea… si stiu ca viata imi va fi grozava chiar daca acum sunt jos, maine ne vom intinde o mana amandoi si o voi vedea mai frumoasa si mai luminata decat cea care mi-a distrus visele.
    Hai sa auzim de bine si oricine vrea sa discute cu un necunosct…vedem noi cum ne gasim.

    Hai fruntea sus, caci si maine e o zi plina de posibilitati.

    • Madi spune:

      Sper sa ai dreptate…am 6 luni de la despartire, plans si obsesii…as rupe un perete sa scap de amintirea celor 4 ani! Un divort si o alta relatie crunta…am doua fete pe care tare as vrea sa le cresc zambind si constructiv, nu gandindu-ma la un om care a plecat si isi vede de ale lui.

  79. Catalin spune:

    Desi e prima zi in care scriu,nu este prima in care disperarea care m-a cuprins nu ma lasa in pace.De cateva zile nu mai am pace,am aceste ganduri,imagini care imi ruleaza in continuu in cap,cum ca ea in aceste momente este fericita,se distreaza si are tot ce ii trebuie iar eu stau singur in intunecimea camerei mele cu laptopul in brate incercand sa ma relaxez si sa cred ca o sa fie bine.Dar,apoi ridic capul din ecran si vad realitatea dureroasa.Am crezut ca o sa scap de depresie dar refuzul si macar a unor discutii din partea unor persoane mi-a adancit sentimentul de esec si atunci gandurile rele si-au facut aparitia.De cateva zile ma rog in fiecare seara si ziua cateodata, sa mor.Poate ca o faceam si singur daca nu eram asa de las.Off,9 ani si o viata promitatoare au trebuit sa se termine intr-un mod asa animalic….Imaginea asta imi face cel mai mult rau,mi-o imaginez cu ala facand tot ceea ce noi faceam candva si toata imaginatia asta este alimentata de faptul ca am auzit-o in realitate atunci cand am reusit sa gasesc casa unde ea pleca toata ziua.
    Acusi ajung la 400 de „prieteni” pe facebook si nu gasesc nici macar o persoana cu care sa vorbesc si sa ies si in realitate sa ma mai pot distrage de la viata asta distrusa.Si oamenii de pe Facebook sunt tot oameni,nu?De ce trebuie sa ne comportam ca niste nenorociti,cand putem relationa,asculta si sa fim ascultati.
    Acusi sunt 2 luni de cand am ajuns acasa si aproape 3 de cand a inceput calvarul si eu nu reusesc sa ma adun.Singuratatea asta imi face cel mai mult rau,combinata cu lipsa banilor care m-ar fi ajutat sa imi mai iau campii si sa ies din gaura asta de localitate in care ma aflu.Azi dimineata cand m-am trezit primul gand a fost:oare de m-am trezit,nu mai bine muream peste noapte si asa era cel mai bine?Vorbele si tot ceea ce a facut m-au distrus,nu reusesc sub nici o forma sa ma mai consider un barbat cat de cat atragator si cu potential de a face ceva in viata asta.Nu aveam nici inainte incredere in mine,dar o aveam pe ea.Acum nu mai am nimic,doar ignoranta si 2 parinti si un frate l-a care le-am stricat planurile si le-am ingreunat si mai tare viata.
    Si desi stiu ca in afara de faptul ca nu prea am stiut sa ma distrez,eu alt rau nu i-am facut.De ce a trebuit sa ma termine psihic inainte sa ma paraseasca,asta nu reusesc sa inteleg.Sa imi arate ca are pe altul si sa vina acasa dupa ce il „vizita” si sa stea langa mine si sa vorbeasca pe facebook cu el?Toate astea la 2 saptamani dupa ce imi dedica John Legend –All of me,spunand ca a plans de dorul meu pe aceasta melodie.Cui i-am facut eu rau sa merit asta?
    Ar trebuit de acum sa ma culc,o zi mizerabila e gata sa se termine,o alta va trebui sa inceapa.Poate am noroc si nu ma mai trezesc.Sunt atatea de spus…..

  80. alina rada spune:

    Dupa 5 ani in care am fost dedicata lui, am aflat ca ma inseala. Fff dureros,nu pot depasi momentul. Am dat toata lumea la o parte ptr el, nu i a pasat deloc de mine. N are regrete, eu am, desi nu eu am gresit. S a rupt tot in mine.

  81. Diana spune:

    De 3ani,ma despart si ma impac cu el,el e mai mic cu 3ani decat mine,am 24de ani,ne’am despartit de atatea ori incat nici nu mai stiu cand am fost impreuna atatea certuri,umilinte vorbe grele jigniri si chiar si bruscari…faza amuzanta intr’un fel e ca de atatea ori am incercat amandoi sa trecem peste am iesit cu alte persoane eu am fost plecata din tara. Nu am vb deloc cateva luni,nu am reusit niciunu sa trecem peste,bolnavi,sau obsedati unu de celalalt? Habar nu am,am fost la psiholog am facut test impreuna,ne’a spus ca ne leaga 2lucruri iubirea si fidelitatea,totusi ne doare atat de tare cate ne’am facut incat nu ne e bine nici impreuna nici despartiti nici langa alte persoane,ne dorim extrem de mult o familie si copii impreuna…totusi nu inteleg …dc nu renuntam de tot?dc inca in adancu sufletului luptam unu pt celalalt?dc inca de atatea ori ne privim gasim linistea in celalalt?si dc renuntam din nou?e dureros,ma epuizeaza fizic si psihic… Nu mai inteleg…sunt 3ani totusi… Am dat peste tipi ok,a dat si el peste tipe ok ,dar mi’a spus'”degeaba nu esti tu” si la fel simt si eu cand sunt langa altcineva…poate cineva sa imi explice?am fost facuta”proasta „de atatea ori…accept si asta,dar totusi mi’as dori din suflet o explicatie pt mine si pt el…:(

  82. rox spune:

    Acele persoane care tocmai promit niciodata nu se vor tine de promisiunile facute,dar uneori ne dam seama mult prea tarziu si nu aveam ce face pt ca orice final ascunde o durere!Dragostea poate fi catalogata in foarte multe feluri si pana la urma o singura persoana dintr-un cuplu are de suferit poate mult m-ai mult decat cealanta!Uneori dami vina pe noroc dar singuri ne facem cu mana noastra rau asa cum am procedat cu mine …..am tot crezut in vorbe marete si am crezut ca persoana din viata mea poate se va schimba intr-o buna zi dar degeaba pt ca acum stiu ca niciodata nu va face lucrul asta !asta este viata!

  83. Silviu spune:

    Buna ziua. Ma adresez mai mult femeilor. Voi cand vedeti un barbat ca sufera din dragoste ce va spuneti in gand ? „Dal incolo cine stie ce ia facut la prietena lui de la parasit” Ei uite ca nui asa. Eu chiar acum trei zile am patito. Am fost impreuna 7 luni,adevaru asta este cam putin ca sa suferi dar asa sunt eu. La inceput iam spus tot adevaru:ca am fost casatorit si ca in urna casatoriei au rezultat doi copii si ca la unu ii platesc pensie alimentara. De inceput ma inteles si ma sustinut. Incepea sa mearga relatia ca pe roate…era totul frumos intre noi,au mai fost si certuri mici dar am trecut peste. Si acun 3 zile sa imi spuna ca ea nu mai suporta ca eu trebuie sa platesc pensie alimentara 18 ani si ca ea ramane fara bani si ca nu este invatata sa traiasca cu greutati doar cu bine si ca ea nu este obligata sa plateasca pentru greseala mea. Sia luat hainele,lucrurile si a plecat. Si vreau sa va spun ca este a 3 a zi de cand neam despartit. De mancat am mancat,doar ca adorm tarziu,spre dimineata pe la 3,4. Stau toata noaptea cu gandu la ea si nu stiu ce sa mai fac aa las gandu asta sa nu ma mai chinuiasca…

  84. george spune:

    Salut,am 31ani si de ieri am decis sa pun punct pe relatia mea.Sufar ca un caine si nu stiu cum sa trec peste cosmarul asa. Povestea mea incepe in felul urmator. In urma cu 9 ani am crezut ca viata mea sia schimbat cursul intalnind-o pe sotia mea. Aceasta era de 4ani implicata in alta relatie cu un baiat care o facea sa sufere. Intalninduma pe mine am fost salvatorul ei. La putin timp a si pus capat acestei relati urmand sa inceapa una noua cu mine. Toate bune si frumoase,ne am mutat impreuna la mama mea si incepusem sa lucram impreuna la o brutarie,eu ca sofer iar ea ca vanzatoare la magazinul brutariei. Eram foarte fericiti pana cand sa apara a 3 persoana,un baiat ce lucra la un bar fata in fata cu magazinul. Acesta aproape toata ziua era la ea in magazin cea ce mia trezit niste semne de intrebare. La numai dupa cateva zile,intro seara ea crezand ca dorm isi trimitea smsuri cu acesta,eu mam trezit si iam luat telefonul vazand cai scrisese «Tu asa vrei sa ma cuceresti pe mine?»ramasesem socat. Binenteles ca ea nega tot si zicea ca i doar un prieten. La cateva zile dupa niste certuri pe tema asta am gasito cum se sarutau in barul ce lucra el,ceva oribil! Am ramas socat. O saptamana nu a mai venit acasa. Dupa ceva timp urma si greseala de a o ierta si de a accepta sa reluam relatia spunandumi ca nu a facut nimic cu el. Am decis sa plecam din acel oras si sa ne mutam impreuna la brasov unde o sora dea mea avea un apartament. Incepeam o perioada frumoasa,ne am angajat la aceas firma si ne era bine. Dupa 2ani frumosi am decis sa plecam la sora mea in italia sa ne facem si noi un rost in viata,zis si facut.Dupa 2ani urma sa ne casatorim iar dupa un alt an aparuse si fetita mea pe aceasta lume,totul era frumos. In 2013 ne am intors de tot in tara,am luat un apartament,aveam o masina,o fetita minunata ceva de nedescris! O luasem iar de la 0! Ne angajasem amandoi la o firma iar dupa 3luni ea plecase la firma unde mai lucrasem inainte sa plecam in italia,acolo lucra si o sora dea mea care i aranjase sa o bage la control. Era bine pana cand sora mea a trebuit sa plece de unde lucra cu sotia mea la alt proiect in alta hala. Incepuse cosmarul pentru mine! De atunci ea se racise rau fata de mine,se schimbase total,nu o mai cunosteam si binenteles au inceput intrebarile. Ea zicea ca sant eu gelos. Intr-o seara dupa o cearta mai aprinsa mia zis ca nu mai simte nimic pentru mine si ca simte fluturasi in stomac pentru un coleg deal ei ce il cunosteam si eu,am vazut negru in fata ochilor si urma sa fac cea mai mare prostie din viata mea,adica sai dau cateva palme. Am suferit al 2lea soc,eram distrus. Dupa cateva zile urma sa incep sa ma milogesc de ea ca vroia sa divorteze. Am decis sa mergem la un psiholog ca poate o face sa se schimbe,am fost la o manastire de nea citit preotul,am incercat sa fac de toate pana cand ea a zis sa mai incercam o data. Incepuse sa fie bine am fost la mare am cununat pe o sora dea mea am facut sarbatorile de iarna fericiti, pana acum 2saptamani cand mia spus ca nu se mai poate minti si nici pe mine,vroia sa divortam. Nu mai inteleg nimica! Ieri am decis sa plec de acasa pentru ca aflasem de la mai multe persoane ca ea de cand am zis sa mai incercam o data nu a respecta si a fost vazuta cum se saruta cu acel baiat la un chef facut de firma unde lucreaza. Va rog sa mi dati niste sfaruri sau chiar sa ma sunati 0763185653. Nu stiu cum sa fac fata situatiei,sant disperat si mie dor de fetita mea,plang si iar plang nu mananc de cateva zile! Va multumesc!

  85. rox spune:

    Buna sunt intr-o relatie de 4 ani jumate si stiu ce inseamna sa fi inselat/a si am iertat de atatea ori incat acum am ajuns sa stau cu frica in fiecare zi din viata mea ca sunt inselata!Imi este foarte greu sa ma despart de persoana pe care o iubesc cel m-ai mult pe lumea asta dar am ajuns sa sufar foarte mult din cauza asta…….am tot incercat sa il fac sa inteleaga ca vreau sa facem o familie si sa terminam cu toate tampenile dar intodeauna gaseste scuze si cand observ ca nu am cu cine sa vb am invatat sa tac si sa nu m-ai zic nimic.Am fost plecata in afara si reusisem cat de cat sa trec peste tot si sa ma bucur cat de cat de viata….pana m-am trezit cu mesaje de la el ….sa ma intorc in tara pt ca sa schimbat si nu vrea sa ma piarda dar nimic din ce a zis nu a fost adevarat pt ca niciodata nu sa schimbat si sa aflu dupa 6 luni ca el ma insela cu o pustoaica de 20 de ani si iara am trecut printr-o despartie dar ca intodeauna am iertat si am trecut peste pt ca nu vroiam sa dau cu piciorul la tot.Ma gandesc sa pun punct si sa las totul balta pt ca m-am saturat sa tot iert si sa cred ca se va schimba pt ca NICIODATA OAMENII NU SE POT SCHIMBA!Imi este foarte greu sa trec peste si imi este frica ca tocmai atunci cand am trecut iara apare in viata mea si iara o sa fac prostia si sa cred tot ce zice.Va rog sa ma ajutati cu un sfat!

    • Mirela spune:

      Rox, am trecut exact prin ce treci tu acum. Am fost inselata, am iertat,s-a intors la mine pentru 6 luni ca intr-un final sa imi spuna „eu sunt prea libertin si tu prea pesimistă”…dupa ce facusem atâtea pt el, am fost alaturi cand nimeni nu era,l-am ajutat cand era cu alta in casa…si cu ce m-am ales?s-a jucat cu mine,pe de o parte imi zicea ca nu se mai poate asa, dar în acelasi timp imi spunea „daca ar fi sa o luăm de la 0 ce ai schimba”….si m-am agatat de orice speranta ca va fi bine,am crezut în promisiunile lui desi niciodata nu s-a tinut de ele. Deci ai mare dreptate,NICIODATA nu se schimba. Doar noi ne agatam de aceste sperante de teama de a nu ii pierde,iar asta tot se va intampla,oricat ne doare pe noi.

  86. Danut spune:

    Uite ca azi e bine. In sfarsit dupa doua luni am sperante de mai bine.

    • Mirela spune:

      Danut, cum ai reusit sa te vindeci? Am citit comentariile tale si simt ca ma regasesc. Si eu am momente in care vreau sa mor si nu gasesc nici o solutie sa imi revin din asta. As vrea sa treaca timpul mai repede si sa fiu bine.

  87. Danut spune:

    A trecut o luna…. sufletul imi e pustiu… Simt ca nu mai pot respira si mereu ma gasesc umbland fara noima pe strazi, am ajuns la capatul rabdarii….

  88. Cristina spune:

    Buna tuturor,
    din pacate si eu ca multi altii am o poveste de spus. Dupa o relatie de 12 ani, am gresit cumplit flirtand cu un coleg de munca. Nu stiu de ce am facut asta, sunt in aceasta relatie in care ma simt iubita si iubesc enorm. Nu am simtit niciodata nevoia sa insel, nici in momentul in care flirtam. Am facut totul fara sa gandesc, ca o joaca. Din pacate a aflat iubitul meu si incearca sa ma ierte insa i-am cazuta o suferinta enorma. Regret totul, am incercat sa ii spun ca am facut totul fara sa gandesc. Este foarte greu, suntem inca impreuna, dar el este foarte trist si eu la fel. Nu ma pot ierta pentru ceea ce am facut si nu stiu nici cum sa il fac sa uite si sa treaca peste tot ce s-a intamplat.

  89. Danut spune:

    Azi vreau sa mor. Poate si maine si zilele ce vor urma, poate sunt prea las ca nu o fac, dar ma gandesc ca daca fac acest pas ea nu va mai fi a mea, stii speranta aia care moare ultima si tot sper ca va fi a mea, ca e un act de furie si razbunare din partea ei si maine ne va fi bine din nou. In adancul sufletului departe de zbuciumarile si sperantele desarte stiu ca azi s-a terminat. S-a terminat demult, cel putin asa imi spune, dar azi inteleg ca nu mai am cum sa o aduc inapoi. Ca o apreciez, ca o ador, ca o iubesc, ca prin ea respir… stie toate astea, dar e rece… Nu am inselato ci din potriva am iubito cu patima.

    Azi nu mai este a mea. Imi smulg parul din cap, si scriu unor necunoscuti ce poate incearca aceleasi sentimente…
    Azi nu imi mai pasa de nimic, la naiba cu mine si restul.

  90. George spune:

    Buna la toti. Si eu cred ca o sa parte de o despartire, cat de curand. Pai sa vedem, momentan ma cunosc cu o fata de pe internet, vroiam sa ne i talnim, zilnic ne vorbim…am avut parte de multe certuri, ne-am impacat de multe ori, deja avem doua luni, in vara asta am vrut sa ne vedem. In seara asta am discutat putin mai deschis cu ea, am pomenit de fosta, la inceput nu parea suparata, am intrebato ce are, n-a zis nimic timp de o ora, m-am enervat si am luato un pic mai tare, a zis ca eu cum m-as simtii daca ea ar pomenii de fostu? Nu inteleg cu ce am gresit, i-am spus ca fosta deobicei ma ignora, am incercat oarecum sa-i spun ca ea e mult mai buna decat fosta, voiam sa-i spun cat de mult o apreciez, dar ea s-a suparat, e o fire extrem de geloasa….chiar nu stiu ce sa fac, are cineva vreo idee? Daca vrea cineva sa vorbeasca cu mine pe mess la idu-ul george_yo20092002, sau pe facebook George XD. Eu zic ca merit ceva mai bun, toti meritam, peace !

  91. Adela spune:

    Atunci cand iubesti cu adevarat despartirile devin un chin insuportabil , si eu trec printr-o perioada grea am inima rupta incerc sa rezist dar nu prea reusesc , nici eu nu credeam cat de greu este sa suferi din dragoste , sa fi inselata si parasita

    • Anna spune:

      Te inteleg perfect. E groaznic cand iubesti, renunti la tot pentru persoana iubita, si apoi dupa despartire la nici o saptamana sa afli ca are pe altcineva. Si atunci te intrebi daca a fost sincer cu tine cand iti psunea ca te iubeste, ca ii este dor de tine.
      Incerci sa iti ocupi mintea dar e greu, seara cand te pui in pat tot te gandesti la el, si te intrebi cu ce ai gresit cand ai oferit atata iubire.
      Viata asta e ciudata, dar stiu ca in viata nimic nu e intamplator, si trebuie sa invatam si sa mergem mai departe, acuma e greu, dar cu timpul o sa ne fie mai bine.

  92. H&A spune:

    Buna! Sunt din bucuresti trec printr-o perioada ciudata rău nu credeam ca o sa fie așa greu cu o despărțire si ma credeam barbat

  93. Cristina spune:

    As vrea sa exprim ce simt , dar nu am cum … Ce faci când nu mai poți , când practic nu ai putere sa ridici din pat , nu ai putere sa mănânci , sa te schimbi , sa te duci la munca, când acum o zi aveai totul , iar acum nimic ?! Ce faci ?! Știu ca timpul vindeca , dar pana atunci ce ?! Stam si îndurăm.. Cu capul sus sau jos , asta depinde de fiecare… Sincer , tot ceea ce scriu acum o fac cu lacrimi pana in picioare … E teribil sa simți ca întreaga lume ți S-a prăbușit .. Nu cred ca putem spune in cuvinte toată Tristețea si suferința care o

    simți … Toți zic , lasă ca a fost mai bine așa , sau nu a fost sa fie , sau îți e mai bine fără X ,Y , sau nu era de tine , dar dor tu , el si Dumnezeu știți ce a fost între voi si ce simți in momentele acelea. Curaj ca sa mergem mai departe , plângi , suferi dar trebuie sa mergi mai departe … Cam asta e , trebuie sa ținem mintea si inima ocupată după ce vedem ca sa terminat
    după ce am suferit suficient …

  94. Fleurette spune:

    Bravo Mihai, mi-a placut mult cum ai scris.
    Eu sunt maritata de 9 ani cu doi copii si a inselat, problema e ca in loc sa ma trezesc si sa renunt la amant, am alergat dupa el, am sacrificat tot ce am avut in jur si eram chiar sa renunt la familie pentru el, dar amantul a fugit innapoi la familia lui, chiar daca zicea ca ma iubeste si multe alte cuvinte care nu mai au rost. Problema mea e ca inca il iubesc mult si mi-e greu sa fiu iar intr-o relatie de fam cu sotul meu, stiu ca asa e normal, dar cred ca am un blocaj mental, sper totusi sa-l depasesc in timp.
    Stiu cum e fara parinti, ai mei au murit cand aveam 4 si 22ani, e greu sa fi singur, poate de multe ori ai incredere oarba in unele personae ca apoi sa realizezi cat de mult te-au dezamagit si mintit, foarte trist, dar adevarat.
    Ai dreptate ca maine o sa fie mai bine si soarele va straluci mai puternic, daca a mai trecut cineva prin asa ceva va rog sa-mi scrieti pe mail „fleurette2014@yahoo.com”

  95. diana spune:

    Pentru mine a fost usor sa trec,a fost foarte frumos si chiar credeam din tot sufletul ca l-am gasit pe cel cu care voi petrece toata viata…a fost prieteni si dupa sa aprins flacara,se purta extrem de frumos cu mine,era un adevarat gentleman,imi aduce flori,cadouri,niciodata nu ma jignit,ma trata ca pe o printesa,nu a insistat niciodata asupra relatiilor sexuale.Vrea sa se ne casatorim,mi-a cumparat inelul de logodna,mi-e iubea foarte mult….dar la un moment am vazut ca a inceput sa fie foarte inchis si trist…l-am intrebat dar nu vrea sa-mi raspunda…pana la urma mi-a spus ca ma iubeste dar…era strain nu era roman…am stat impreuna doi ani de zile….niciodata nu ne-am certat,ne bucuram de fiecare zi si noapte…dar mi-a spus ca ii este frica…frica…frica ca eu ma intorc in tara si el va fi mai indurerat ca niciodata si nu va putea trece peste acest lucru…..mi-a spus ca oricat de mult ma iubeste si ar face orice pentru mine…faptul ca el nu putea sa vina in Romania pentru ca lucra la o companie foarte mare si nu putea sa plece…a spus ca cel mai bine pentru amandoi ar fi sa ne despartim….pentru ca mai bine ar suferi dupa despartire…decat sa fie chinuit noapte si zi de suferinta ca nu ma poate vedea!A trecut un an…in momentul cand ne-am despartit am sters cu radiere din minte tot ce a fost si mi-am continuat viata,….am fost usor sa-l scot din cap…dar ma intreb Doamne de ce imi este atat de dor de el….de ce tot timpul imi apare in vise….de ce tot timpul trebuie sa ma ” tortureze”…si eu mi-am pus intrebari oare am gresit?oare ar fi fost altfel?Dar viata nu iti da raspunsuri niciodata.Uneori ma apuca un dor cumplit de el…cand imi apare in vise…ma trezesc plangand dimineata…mi-as dori atat de mult sa nu imi mai apara in vise…mi-as dori atat de mult sa intreb de ce?Era un barbat extraodinar de bun si de sufletist,un om cu atatea vise si sperante..dar la sfarsit un om care ma intreb si acum de ia fost atat de frica de suferinta?Si nu era genul de om sa minta,vedeam pe chipul lui durerea si disperarea.Mi-as dori sa-l mai imbratisez inca o data,sa ma ia in brate si sa-mi spuna ca intotdeauna….esti sufletul meu…

  96. mihaela spune:

    Buna,

    Tocmai m-am despartit si eu de un scorpion. Pot sa zic despre el ca am crezut ca e barbatul perfect. S-a purtat exceptional cu mine, dar din pacate veninul lui a fost mai puternic. In ultima luna a devenit extrem de gelos, a pus detectiv sa ma urmareasca, telefonul mi-a fost verificat in permanenta, mesaje, telefoane. Si desi nu avea ce sa gaseasca, a inventat lucruri care nu s-au intamplat. Pana a ajuns sa creada in mintea lui ca eu l-am inselat. Ca el are „dovezi 100% ca l-am inselat”. Pentru mine el era persona cu care vroiam sa imi petrec restul zilelor, cu are sa am copii. Nu imi vine sa cred ca s-a terminat, sunt socata ca ne-am despartit din mimic real, total a fost in mintea lui, in imaginatia lui. Si asta ma face sa sufar foarte tare!!!!

    • Anna spune:

      Si eu tocmai m-am despartit de un scorpion. Cand toata lumea ii vedea doar partea negativa, eu am vazut partea pozitiva si l-am ajutat foarte mult sa creasca ca si persoana. Aveam o relatie la distanta, pana cand mi-a spus intr-o zi ca el nu mai vrea relatia asta, desi tine la mine si ma iubeste si ca ii este dor de mine, si o sa ii fie , dar nu mai vrea.
      La o saptamana dupa despartire am aflat ca umbla cu altcineva, si cand l-am intrebat daca este adevarat, s-a comportat foarte urat cu mine. Atunci am vazut adevarata fata al lui si ma intrebam unde a disparut baiatul care acum o saptamana mi-a spus ca ii este dor de mine si ca ma iubeste.
      Sunt persoane reci, in acelasi timp si sensibile, dar isi pun interesele mai presus de orice si te ranesc atunci cand te astepti mai putin.

  97. Mocanu Diana spune:

    Stiu ca am doar 17 ani in cateva zile dar viata mea a luat o intorsatura grava;fostul meu iubit vorbeste acum cu alta fata,pe care vrea sa o f***,cum eu nu am vrut;relatia a durat 11 luni si,pe data de 19 martie faceam un an.Mi-e foarte foarte greu,de cateva zile nu mai mananc nimic si nu mai pot dormi,nu stiu cum sa mi revin,la liceu imi pun o masca de nepasare totala pe care mi-e greu sa o pastrez constanta pana la sfarsitul zilei cand ajung acasa.Adevarul este ca parintii sai erau mai complicati si avea foarte multa tensiune in familie dar l-am iubit si l-am sprijinit;va rog din suflet,am nevoie sa vorbesc cu cineva,va rog contactati-ma pe facebook la numele Mocanu Diana.

  98. Chelu Adela spune:

    Un articol interesant,am mai citit unele astfel de lucruri si sunt constienta ca aceasta este etapa fireasca de a merge mai departe dar totusi imi este foarte greu sa nu i mai trimit mesaje,mi este dor de el si chiar daca stiu ca nu mi raspunde nu ma pot abtine.O data m a cautat dar n am putut iesi la o ora atat de tarzie,insa nu cred ca ne potrivim si totusi acest atasament mare pentru el nu stiu de unde izvoraste.M am atasat eu puternic si simt ca nu ma pot desprinde.Cum as putea sa reactionez sa nu i mai trimit mesaje,sa l mai caut,credeti ca ma puteti sfatui cumva?va multumesc frumos pentru intelegere si pentru intelepciunea cuvintelor acestui articol,o zi placuta va doresc

  99. nesuferita spune:

    Si eu m-am despartit dupa 11 luni de un baiat care a devenit total schimbat si cred ca are pe altcineva ca se poarta ciudat……nu mai rasp la tell ma suna doar el si multe alte schimbari….cum as reusi sa trec peste si sa nu-l mai caut pentru ca tocmai mi-a zis aseara ca vrea o pauza si pot sa-mi gasesc pe cineva daca vreau…:( e foarte dureros am inceput a plange si am simtit ca ii provoc doar mila ce sa fac sa reusesc sa nu-l mai caut ca simt ca inebunesc nu am dormit deloc:(

  100. Alexandar spune:

    Buna.Fosta mea relatia sa incheiat chiar astazi si este una foarte dificila si diferita de cea a tuturor.Acum 2 ani de zile am cunoscut o fata araboaica de care mam indragostit.Dupa cum stiti sau nu fetele araboaice nu sunt lasate de parinti sa fie cu baieti de alta religie decat cea musulmana.In fine cu chiu cu vai am tinut relatia 2 ani,cei mai frumosi 2 ani din viata mea,nu ne certam nu neam inselat niciodata de fiecare data cand au prinso parintii iam fost alaturi si am trecut peste orice impreuna.Mai putin de acum 4 zile cand a vazut taicasu o poza cu noi si ia confiscat telefonu de tot a batuto etc.Am vorbit cu ea o singura data vineri 10 minute cand a reusit sa ia telefonu si putin sambata seara.Ieri duminica cand mam pus in pat sa dorm eram sigur ca luni dimineata cand merge la scoala o sa imi scrie de pe un telefon un mesaj ca ea nu mai poate continua si chiar asa a fost.Azidimineata mam trezit si am vazut mesajul ca nu mai poate continua sa traiasca intro minciuna si sa o inteleg si ea mia jurat ca ma va iubi mereu doar pe mine si ca ma va cauta atunci cand va putea sa aiba o relatie,asta fiind peste 1 an jumate cand termina liceul si pleaca in viena la facultate si eu as fi putut sa merg cu ea.Problema e ca stiu ca si ea sufera si ca ma iubeste si eu la fel pe ea dar nu putem fi impreuna pur si simplu.As dori un sfat o solutie orice la aceasta problema..Multumesc anticipat !!

  101. Alina spune:

    Mihai D ezeu sa te binecuvinteze,ptr ca ai in tine harul de a alina!!!!

  102. Alina spune:

    Buna,trec si eu printr o despatire,daca doreste cineva,sa discute cu mine,astept mail pe rf.alina@yahoo.com

  103. Ioana spune:

    Sunt aici pentru oricine are nevoie de sfaturi sau de un simplu om care sa ii asculte si sa nu judece absolut nimic, stiu cum e sa suferi si sa fii pierdut pentru o perioada..

  104. tina spune:

    Felicitari! Daca ceea ce gandesti si ceea ce spui este in acord cu ceea ce faci, atunci ai reusit!

  105. Cosmin spune:

    salutare,
    eu am trait 5 ani cu o femeie pe care am acceptat-o cu un copil dintr-o relatie anterioara, cu multe defecte. In urma cu 2 ani ne-am casatorit…., avem si o fetita de 1an si 9 luni impreuna, toate bune si frumoase, palanuri de casuta ( momentan stateam cu parintii mei), pana cand , prin iulie am lasat-o sa plece pana la mama ei ( mi-a cerut asta sub pretextul ca ii este foarte dor de ea). am acceptat sa plece si cu greu mare , dupa 3 saptamani a data Dumnezeu sa se intoarca, complet schimbata insa…si nu in bine. La o saptamana dupa ce s-a intors a vrut sa mearga inapoi la mama ei sub diverese pretexte, pana cand inevitabil s-a ivit o mica cearta , de altfel prima in 5 ani , si a plecat imediat dupa cearta cu tot cu copii. La o saptamana o sun si refuza sa se ma intoarca, merg personal la ea, imi cer iertare, vreau sa o impac, sa ne multam singuri intr-o chirie doar noi doi si copiii…nimic; vorbeam cu ea ca si cu un perete. O intreb frumos daca are pe altcineva…..”Vai dar cum poti sa gandesti asa ceva?” …..ca la scurt timp sa ii verifica Face-bookul si sa constat ca nevasta mea ma inseala cu un copilandru de 19 ani inca neimpliniti, si ca i-l iubeste atat de tare incat e in stare sa renunte la TOT( asta insemnand familie, copii) pentru el… Acuma ea e constienta ca eu stiu despre relatia ei extraconjugala, si reuza sa se mai intoarca la mine chiar daca la un momentdat as fi acceptat impacarea doar de dragul micutilor. Oare e normal ca o femeie in care ai investit timp, rebdare, sentimente, bani, sa renunte asa de usoar la famile pentru o aventura?( ca e clar ca tanarul acesta nu o va lua de nevasta cu 2 copii). Nu stiu ce minte poate sa aiba , daca are asa ceva, dar mi-a facut-o, m-a lasat cu ochii in soare, cu planuri daramate si visuri spulberate. suntem despartiti de 2 luni , ei nici ca ii pasa, e indragostita ca in liceu, femeie de 30 ani cu 2 copii din 2 relatii distincte.

  106. claudiu spune:

    Buna…am mai scris aici acum câteva luni de zile …despre despărțirea de fosta …a fost cumplit …dar acum ..După vro 10 luni de zile…sunt foarte bine …adică cine spunea ca timpul rezolva totul ”așa este’.foarte nasol când se întâmplă așa ceva …te simții o mizerie ..Noi credem ca toată lumea ne evita în acele momente ..dar totul se întâmplă de fapt înainte ….când totul e minunat în relația noastră …nu le acordam atenție prietenilor nostri…și când avem nevoie de ei,ei de fapt nu ca nu ne acorda atenție …i am pierdut de foarte mult timp.dând de fapt atenție celui de lângă noi care noi îl credem ”fuck’n everything”,când defapt they are fuck’n shit….fuck this all Bastards who destroy our life …but bee strog guys …everything is gönne be OK

  107. Mihai spune:

    Mda. Situatiile tuturor celor ce au scris aici par mai triste clar decat a mea si totusi cred ca simt si eu acelasi lucru ca si voi.
    Eu sufar dupa o tipa cu care am iesit doar de cateva ori in oras (club, restaurant) si am ajuns doar sa ne sarutam desi eu simteam ca ea este aleasa.
    Sufar rau, mi-am pierdut pofta de mancare si nimic din ce-mi placea sa fac inainte nu-mi mai aduce alinare.
    Cred ca e prostesc ce mi se intampla mie. De ce oare o „relatie” asa de scurta durata m-a afectat asa de tare? Nu inteleg. Sincer
    Va inteleg pe toti, cred ca va este f. greu sa treceti peste moment si sa mergeti inainte mai ales ca voi ati irosit ani intregi si ati investit atat timp , sperante si sentimente in relatiile voastre.
    O sa spun totusi ca acum in perioada asta ma duceam oricum la psiholog pentru ca in general ma simteam f. singur si sunt o fire f. sensibila si poate din cauza asta sufar si ma afecteaza multe.
    Chestia cu scrisul este o tehnica pe care m-a indemnat psihologul sa o fac si am observat ca dupa ce scriam mi-am mai gasit linistea si raspunsurile la problemele respective.
    Ex: A trebuit sa scriu despre mama si tatal meu care au murit la varste relativ tinere (48, 66), pentru ca nu mi-am gasit niciodata pacea.
    A functionat. De asemenea mai avem mici probleme care imi afectau destul gandurile si a functionat.
    Cred ca va trebui sa scriu si acum despre asta si e f. posibil sa functioneze si in cazul asta.
    Am 38 de ani, am fost si eu casatorit 11 ani cu o tipa care m-a inselat si desi am iertat-o si am mai stat impreuna inca 1 an, nu am mai putut sa simt pt ea ce simteam inainte asa ca am ales sa bagam divort si a fost de acord, in prezent casatorindu-se cu cel cu care m-a inselat.
    Dar asta e o problema veche si desi imi mai e dor dupa ea, la 7 ani de cand ne-am despartit, o consider totusi o problema veche si peste care am trecut … oarecum.
    In viata noastra e posibil sa se intample multe drame (vezi exemplul meu cu parintii) … vezi despartirea mea veche si exemplele voastre si ceea ce e mai important este ca
    pe viitor vor urma si alte drame, asa ca noi trebuie sa ne gasim un mecanism de autoapapare si sa mergem inainte.
    Ceea ce e important acum este ca desi acum avem impresia ca viata sa sfarsit, nu va fi asa.
    Timpul le rezolva pe toate, astfel incat vom uita si ranile noastre prezente se vor vindeca.
    Cred ca acum simtiti ca si mine ca nu veti face fata acestei despartiri.
    Sunt sigur ca vom trai si vom trece si peste asta. Banuiesc ca si voi stiti ca veti reusi sa treceti si peste asta.
    Hai sa ne gandim la viitor si sa ne facem in continuare sperante.
    Sunt sigur (fiti si voi) ca pe viitor vom intalni o alta persoana alaturi de care sa cream ceva frumos si sa simtim ca avem pentru ce sa luptam.
    Cu cat lasam deoparte durerea cauzata de drama curenta cu atat vom fi liberi si diponibili pentru o alta iubire.
    Cineva acolo are nevoie de voi si de abia asteapta sa va ia in brate si sa traiasca alaturi de voi cu mare bucurie.
    Daca noi vom fi blocati in starea existenta, nu vom in stare sa primim iubirea acelei fiinte dragi.
    Mi s-a mai intamplat sa fiu ranit dupa ce nu am reusit sa fiu cu cineva. Poatenu ca acum dar s-a intamplat.
    Atunci credeam ca nu voi mai reusi sa gasesc o alta persoana pe care sa o iubesc si sa o plac la fel.
    M-am inselat. Persoana curenta iar m-a facut sa simt ca este ceea ce caut.
    Oare o sa se opreasca chestia asta asta? Este aceea persoana care va spus PA, ultima?
    Sigur nu. Veti intalni cu siguranta alta persoana care va va da aceeasi senzatie de implinire.
    As incepe clar sa scriu si sa fac ce se zice in acest articol.
    Plangeti mult, nu va sfiiti. Maine daca simtiti nevoia, scrieti ce v-a mai venit in cap. Plangeti si maine. Descarcati-va.
    Plangeti si poimaine. Odata si odata nu veti mai avea lacrimi si va veti satura de atata plans.
    Urmatorul pas este sa ne facem din nou curaj sa traim si sa ne lasam sa simtim.
    Daca ne vom proteja f. tare, nimeni nu va mai ajunge la sufletul nostru.
    Amintiti-va ca suntem niste luptatori, ca in viata noastra am tot intalnit probleme si probleme tot vom intalni dar le-am facut fata.
    Credeti ca despartirea de acum va fi ultima? Eu zic ca nu. Vor mai veni si altele.
    De asemenea nu credeti, ca daca persoana in cauza ar fi murit, i-ati fi simtit si mai rau lipsa?
    Ideea este ca pt noi toti, indiferent daca suntem cu cineva sau nu, acea persoana o sa dispara, fie ca ne despartim de ea sau moare.
    Noi trebuie sa mergem inainte. Sunt persoane care ne iubesc si care vor sa ne vada fericiti, prieteni, familie.
    Voi nu vreti sa va vedeti fericiti? Eu unul DA.
    CU cat veti trece mai repede peste suferinta actuala, cu atat veti avea sansa sa fiti din nou fericiti.
    Avem dreptul sa fim fericiti, nu-i asa?
    Ce credeti ca simte persoana care v-a lasat? Va spun eu. Li se rupe de voi (noi).
    Va simtiti inca datori nu-i asa, sa-i faceti fericiti ignorand fericirea voastra?
    Daca ar mai exista o sansa ca asta sa se intample, ar fi ceva dar … din moment ce v-a zis PA, sansa asta nu mai e sau nu acum.
    NU aveti ce sa mai faceti pentru fosta relatie. E un subiect inchis.
    Starea asta de neputinta ne creaza si o stare de rau pentru ca ne dorim sa facem ceva si nu putem.
    Probabil sunteti persoane care mereu ati dat de la voi, din voi.
    Hai sa uitam ce a fost, sa pastram cu drag intamplarile din relatia trecuta, sa nu fim ranchiunosi pentru ca asta ne afecteaza pe noi si sa ne gandim la ceva pozitiv.
    Exista cineva acolo pentru fiecare din noi.
    Exista cineva care de abia asteapta sa va ia in brate si sa va iubeasca.
    Exista cineva care are nevoie cu adevarat de imbratisarea voastra si sa fie iubiti si ocrotiti.
    Inchipuiti-va ca altcineva exact ca voi, ranit dintr-o relatie anterioara, sufera in singuratate asteptand sa apara cineva care sa-l faca sa simta ca traieste din nou.
    Nu merita aceea persoana iubirea voastra?
    Sunt multe persoane singure, noi insine ne simtim probabil foarte singuri.
    Hai sa nu ramanem blocati in starea asta de neputinta idioata si sa gasim acele persoane pe care sa le iubim.
    Sa lasam trecutul in urma si sa incepem sa speram din nou.
    Hai sa iubim dragilor si sa traim viata asta frumoasa.
    Hai sa ne eliberam de trecutul plin de durere.
    Mai aveti voie sa plageti si sa scrieti despre fosta relatie cateva zile dar de maine incepem sa lucram la planul noii noastre fericiri.
    De maine incepem sa ne facem planuri pentru urmatoarea iubire !
    Va asigur, noi toti vom fi fericiti din nou.

    • Alina spune:

      Eu m-as simti mult mai bine sa-l stiu mort…decat ca i se rupe de mine..la urma urmei nu a fost o relatie care n-a mwrs din lipsa de compatibilitate..ci pentru ca a fost un/o nenorocit/a
      Nu stiu cine ma asteapta pe mine in viitor, dar cand ma gandesc ca fostul se bucura fara sa astepte ca mine „sortitul”, tot ce simt e ura ..
      Si din pacate ura simt si dupa 12 ani..pentru primul nenorocit care mi a frant inima..asta chiar daca poate am gustat fericirea in bratele altcuiva intre timp..
      Nu pot ierta..si deocamdata nu mi se pare corect sa o fac..

  108. bri spune:

    bine spus, FUCK LOVE! Viata e prea scurta ca sa o irosesti cu cineva care nu te merita, care nu te face fericit, care nu te apreciaza. Si clar….trebuie sa treaca un timp pana o sa treaca tot, timpul e singurul care vindeca.Fiecare avem pe cineva acolo care o sa ne faca fericiti si care o sa vina la momentul potrivit, asta e sigur. Si pana trece…trebuie sa iti ocupi timpul ca sa nu stai sa te tot gandesti…poate cu altcineva,poate cu o sticla :))…orice e mai bun decat sa stai singur sa plangi. Adica e ok si asta,e normal sa plangi, sa te descarci, dar pana la un punct. Poti sa existi si fara fost…zic eu! fuck love!

  109. florin spune:

    prin ce ati trecut voi,am trecut si trec si eu din pacate..am avut o relatie de 4 ani si cateva luni in care pot spune ca am renuntat la tot pentru ea,,absolut la tot(mai rar prost..stiu stiu)…am fost alaturi de ea in toate problemele in care intra,mereu am ridicat.o,mereu am invatat.o cum sa treaca peste tot in viata cu fruntea sus..si in timp ce eu faceam pe profesorul,,am ajuns sa nu imi pot raspunde la propriile intrebari..sa plang,sa evit familia,,ceva inexplicabil pentru mine,,,sunt in zodia rac,uneori puneam asta si pe seama zodiie tampite…de 2 saptamani nu mai suntem impreuna,universul s,a sfarsit pentru mine,pe cand ea si,a gasit partener la 2 zile dupa despartire,,jur ca nu inteleg deloc fetele,cum sa fi frate asa de crud??cum sa nu ai resentimente???…desi eu credeam ca este foarte vulnerabila,firava si neajutorata,,s,a demonstrat ca este mult mai puternica decat mine,respect asta foarte mult…e dovedit ca fetele sunt mai indiferente intr,o relatie si trec mult mai repede fara mare suferinta…un bun prieten de.al meu a ajuns in puscarie datorita unei fete,,vb des cu el prin scrisori,,si doamne fereste de asa cv..feriti,va de lucruri prostesti,mai bn plangeti toata ziua baieti,,nu e rusinos,,altadata capul sus si mai usor cu iubitul…sa iubeasca cine e n stare sa treaca peste,,,eu unul nu mai am chef de relatii de niciun fel…vreau pasarica,,ma distrez,platesc..imi trag chilotii si plec..nu ma mai complic…respect all..aveti grija,,,head_shoot777@yahoo.com….pt sa ne ocupam timpul

    • Alina spune:

      Fostul meu prieten e rac si s-a comportat exact invers decat tine. (Se pare ca zodia n are nicio treaba). Nu a renuntat la nimic pentru mine, a tras cat a putut de pe mine si financiar si nu numai. Ne am despartit de 4 ori in 5 ani (mereu aparea o alta, cred) si ne am impacat probabil pentru ca nu-l baga in seama cea dupa care tanjea. Ne-am despartit acum si omul e de o nesimtire si o indiferenta iesita din comun.
      Nu stiu dupa ce statiatici ai aflat tu ca fetele trec mai repede peste relatii, dar eu cred ca nu te ai documentat bine.
      Fata e mereu curtata, daca e atragatoare sunt barbati care urmaresc astfel de evenimente si vin si i ofera umarul sa planga.. Este intr adevar corect ca o fata are sanse mai mari sa-si gaseasca pe altcineva intr-un timp mai scurt, din motivele enumerate mai sus. Nu am de unde sa stiu daca fosta ta prietena te a iubit cu adevarat sau nu… Dar intr o relatie care esueaza intotdeauna exista unul care sufera si unul care merge mai departe fara remuscare…asta e si motivul pentru care esueaza..altfel s-ar lucra la probleme.
      Te inteleg perfect prin ce ai trecut..aceeasi ura o simt si eu acum..
      Unii oameni sunt pur si simplu „nesimtiti”.
      Bafta!

  110. Daniela spune:

    Buna! Am si eu o problema in dragoste! :-( Multa lume spune ca din asta nu trebuie sa se sufere,dar oare cum sa nu suferi? Am 27 de ani am avut o relatie de 5 ani am,am incheiat-o si bine sa nu mai vorbesc planseste nu mai mancam nimic stiti deja…la scurt timp a aparut un tip de varsta mea.Am iesit in speranta sa-l uit pe celalat,intre timp am inceput sa il iubesc sa ador faptul ca a aparut in viata mea,exact cand trebuia.Asa s-a derulat relatia ca am ajuns sa stau cu el 2 ani.Dar din pacate au inceput problemele din nou,pe el l-a rascolit trecutu…adica a aparut din in viata lui fosta pr.Acum anul acesta prin februarie am aflat ca el a reluat leg.cu ea sunand-o.Am aflat l-am iertat dar pana acum nu s-a potolit am primit un mesaj de pe un numar ca sa fiu mai atenta ca prietenul meu umbla si cu mine si cu aia si ca a fost vazut! Nu stiu cine ar putea fi numarul acela care ma tot avertizeaza.Deci din februarie si pana acum eu tot iam scos ochii cu fosta incontinu ne certam pe tema asta.Acum o saptamana i-am cerut o pauza ca deja nu am mai putut .Si a zis ca imi respecta decizia si atat a fost! Nu am mai primit nimic de la el,parca a disparut de tot.Eu cred ca at. cand iubesti pe cineva lupti,el nu s-a luptat sa imi demonstreze ca tot ce se spune despre el nu e adevarat!A preferat sa fuga si sa ma lase fara raspunsuri! Nu mai stiu ce sa cred,nici ce sa fac,cum sa procedez? Sa sun? Nu stiu daca ar fi ok.El in timpul asta nu ar trebui sa lupte sa ma faca sa cred ca nu e adevarat toate cele spuse despre el?Simt ca nu il mai interesez,ar fi mai bine sa nu mai sper la o impacare? Ar mai fi o problema…eu am probleme de sanatate si anume o forma de reumatism,oare sa-l fi deranjat si treaba asta? Ma scuzati daca v-am plictisit cu povestea mea…va pup si ast. o mica parere…numai bine!!!

  111. FuckLove spune:

    Iulia, vrei un remediu? Ia-ti o sticla de alcool, vin, votca, daca fumezi e si mai bine, mergi la o prietena, si incepi sa bei. Bea pana cand te simti bine, pana cand nu-ti mai pasa de nimic, pana cand zici ca esti in al noualea cer. Crede-ma, pentru mine functioneaza perfect. Nu te mai gandi la el. Cu cat te gandesti cu atat cazi in starea aia nasoala. Da-o naibii de dragoste. Niciodata nu e prea tarziu pentru a intalni pe altcineva. Trust me! Viata e prea frumoasa pentru a n-o savura din plin. Eu sunt baiat, am o relatie de peste 2 ani, dar simt ca totul se stinge, ori cel putin mi se pare mie. Timpul le rezolva pe toate. Fruntea sus si mergi inainte orice ar fi. Poate peste un an sau doi vei intalni pe atlcineva care te va iubi. Stii cum se spune, „Ce nu te omoara te face mai puternic.”
    Niciodata nu e prea tarziu. Niciodata! Sa-ti intre bine asta in cap. Niciodata. Si-acum, mai este o chestie. De ce sa-ti traiesti viata cu o persoana care ar fi predispusa sa te insele, sa nu te respecte? Deschide ochii de zece ori inainte de-a te lega la cap. Te-am pupat, si daca simti ca vrei sa mai vb, ma gasesti pe aici. Intru zilnic.

    • Alina spune:

      Citind ce ai scris, l am regasit pe fostul meu prieten (exceptand bautura). Pe unele persoane exact asta le afecteaza…sa stii ca persoana pentru care poate ai renuntat la multe..trece atat de usor peste despartire. Nu mi place sa ma plang pentru ca stiu ca nimeni nu intelege prin ce treci si toti se uita ori cu mila ori cu stupefiere la tine (ce prost /proasta esti..plangi dupa aia/ala).
      Toti constientizam ca nu se merita sa suferi, desi o facem absolut de fiecare data …si mereu pare sa fie mai greu.
      M am despartit de 2 saptamani dupa o relatie de 5 ani jumate si nu ma doare faptul ca dupa mii de eforturi intr un final nu a mers..pe cat ma doare sa vad ca el nu afiseaza nici macar o mica tristete…se distreaza si -si continua viata nu ca si cum nimic nu s ar fi intamplat..ci mai mult ca un „ce bine e acum”.
      Mi as dori sa fiu la fel de puternica si indiferenta ca el, sigur o sa trec peste asta in timp, dar mereu exista frica sa se intample la fel si cu urmatoarea relatie (chiar daca inveti multe din cele anterioare).
      Si atunci te vezi si te simti foarte singur si foarte speriat..
      Viata merge inainte…dar uneori viitorul nu suna atat de bine..
      Multa bafta tuturor!

  112. Dana spune:

    Multumesc pentru sfaturi. Trec si eu printr-o despartire… eu am pus punct relatiei, am realizat ca nu ne mai intelegem si deseori parca nu vorbeam aceiasi limba, speram totusi sa lupte si daca am spus ‘stop’, sa-mi spuna ca va incerca sa ma inteleaga si ca putem repara impreuna ce s-a stricat. Acum incerc sa imi gasesc tot felul de activitati si de multe ori reusesc sa ma desprind de tot ce a fost, incerc sa vorbesc despre ce ma doare, dar simt o furie de multe ori, iar cand se lasa seara parca amintirile incep sa ma bantuie, imi vin in cap doar cele frumoase si simt ca toata lupta mea de a merge mai departe a luat sfarsit… Astept cu nerabdare clipa cand ma voi trezi dimineata si-mi voi putea spune ca sunt libera.

    • dia spune:

      Buna Dana,

      La mai bine de un an te intreb cum esti acum si cum a decurs depasirea situatiei? ma regasesc in ceea ce ai scris desi m-am mutat de la el la 1 iulie 2015, am continuat sa ne vedem pana acum 2-3 sapt. am schimbat tara pt el iar dupa 2 luni am auzit „pur si simplu stiu ca nu mai simt la fel” am continuat parca fortat un an jumate..prostesc

  113. iulia spune:

    Sunt la pamant.sau cu un picior in pamant… ne.am despartit k s.a sxhimbat. S.a schimbat tare mult. El pt mine este aerul. Dupa 4 ani. Impliniti azi… stam in acceasi casa ca vrea sa plateasca chiria pana imi gasesc. Are 36 ani. Eu 25.zice ca nu mai este barbatul kre mi.l doresc. M.a si inselat. Akm as trece si peste asta. Desii pana akm am spus k asta ar fi limita. Sunt mult mai multe detalii. Ideea e k am in cap doar cum sa ma sinucid. Doar la asta ma gandesc.plang zi de zi.am ajuns la 45 kg. Nu pot trece peste.nu imi maginez viata fara el. Am fost mai mult decat femeie de casa. Am daruit tot. Akm vrea sa.si traiasca viata. Sunt disperataaa… am impresia k visez. Si tot astept sa ma trezesc.

  114. lex spune:

    Intr adevar orice despartire e greu de digerat daca simti ceva pt cealalta pers.desi eu sunt de parere ca totul e mental si cat de tare te ti.eu am avut o rel destul de zbuciumata insa cand s a terminat m am trezit cu foarte multe amintiri care ma chinuiau la inceput.dar eu sunt de parere ca adevarata tragedie incepe de la blocajul psihic de ceva nou.oamenii comozi prefera sa se gandeasca mult mai mult la ce au avut si mult mai putin la ce ar putea sa obtina.greseala mea fatala a fost insa ca m am intors: m am intors la fosta dupa 3 luni am umblat vreo 6 iar am stat despartiti vreo 2 dupaia iar ne am impacat iar cand trag linie de tot constat ca in 2 ani m am intors de vreo 4 ori iar cea mai mare pauza intre noi a fost de 6 luni.dupa parerea mea o greseala fatala.la prima impresie a fost bine euforie in numele ce am trait inainte dar acum cand pot sa zic ca din pct meu chiar s a terminat totul realizez k eu am iesit cel mai mult in pierdere.e adevarat k am mai bifat cateva amintiri frumoase insa daj m as fi tinut mai tare acum 2 ani acum clar imi era mult mai bine.deci sfatul meu e ca o data ingropat asa sa fie.dak te pui sa dezgropi inevitabil iti prelungesti suferinta.mi s a zis asta insa eu cred ca am insistat sa ma conving singur.din partea mea sa fie fericita si sa fiu si eu deoarece daca nu te impaci cu trecutul nu ti poti traii linistit prezentul

  115. alex spune:

    Buna numele alex, am avut o relatie de 6 ani si m.am despărțit. Simt ca s.a rupt totul in mine simt k numai am aer si putere sa merg mai departe am sufletul sfasiat de durere.am iubito enorm si m.a inselat.si am iertato de fiecare data si acum iar sma intamplat dar numai pot sa continui asa.va rog cei care trececi prin aceaiasi situație si vreti sa vb k asa alinam durerea si trecem mai usor dicaa24@yahoo.com

  116. Cristi spune:

    Vai de capul meu nu am crezut ca dupa o relatie de 7 ani si nunta de aproape 2 ani o sa ajung sa descopar ca nevasta ma insela la locul de munca. An tot incercat sa gasesc remedii pe aici pe net dar inima mea e pustiita.Parca s a terminat lumea. Acum incep sa i mai inteleg sibpe sinucigasi… Oricum eu sunt de parere ca timpul vindeca ranile. Am incercat sa ies la distractii dar cand vad un cuplu parca intru in pamant. Offf greu greu greu. Acum cand te vezi singur dupa atata timp in care erai convins ca ea este aleasa , si cand ma gandesc ca altul o face fericita parca nu mi mai vad roatul pe aceasta lume.

  117. Andreea spune:

    Am inteles ! Dar cum eviti sa nu ajungi la asa ceva ??

  118. razvanikuu@yahoo.com spune:

    Offff , oare cum sa incep ce sa spun ? A existat candva un „noi ” acum am ramas „eu” …. mi greu sa scriu , am mai trecut peste despartiri dar ca acum nu m am simtit niciodata , de data asta este altfel , de data asta nu stiu daca o pot duce la capat , am ales sa scriu aici deoarece m-am izolat , totul imi aduce aminte de ea …. oare cum o sa se sfarseasca totul ? o sa pot trece sau totul se va opri aici ? daca vrea cinev asa vb despre asta va astept msj pe Fb ,,,, razvanikuu

  119. You spune:

    Eu am fost intr o relatie 11 ani … Am facut compromisuri si m-am mintit singur am acceptat multe si am acordat o sansa relatie si acuma dupa o saptamana mi-a spus ca nu mai poate …. Sunt o fire emotiva si imi e foarte greu dar chestia e ca nu trebuie sa ma mai mint pe mine in primul rand … Asa ceva nu trebuie sa accept atata timp cat am fost trup si suflet in aceasta relatie atata timp cat i-am oferit un trai decent si multe altele …. Gata cu minciunile astea ieftine … Trebuie sa realizam ca totul se intampla cu un scop in viata si daca nu ai trecut prin astfel de momente inseamna ca nu ai trait … In viata sunt si bune si rele trebuie sa le acceptam si sa fim mandrii de noi sa nu ne mai plangem ca astea nu sunt probleme … Altii saracii nu au ce manca si noi ne plangem de mila … Pai ce suntem noi daca altii au putut noi dc sa nu putem …. Tot ce trebuie sa faci este sa tragi o concluzie si sa inveti ceva din ce s-a intamplat !!!!!
    Timpul vindeca multe !!!!

  120. Frv spune:

    Este greu, nimik nu te mai linisteste, toata lumea spune, mai bine acum decat mai tarziu, cand ar fi fost vreun copil, mentionez ca au trecut 6 ani grei, dar prin care am trecut impreuna: o chirie, acum de un an eram intr-un apartament cumparat pe numele meu deh prima casa. si dintr-o data totul s-a evaporat – nu putem ramane decat prieteni. Urat este faptul ca pentru ea, am renuntat la tot, la familie la prieteni, la pasiuni la viata la orice, ea era lumea mea si dintr-o data te trezesti ca un fraier plangand si suferind. Si observi , ca altfel nu ai cum: nu sufera nu nimik, a trecut mai departe a sters cu un burete totul si tot ce a sters ea a varsat in mine, si doare cand o sti cu altcineva, spunem sa fim barbati, lumea e plina de femei, da, e plina dar lipseste una. Dar stiu ca timpul vindeca, sau cel putin asa se aude. Voi incerca sa va urmez sfaturile. Nimeni nu merita sa treaca printr-o despartire, nimeni.

  121. anonim! spune:

    dan..sunt de acord cu tine..Toti suntem rai…toti avem „pasarelele noastre”…gresim…fara sa ne dam seama de multe ori.. si eu am fost parasit din pacate pentru mine acum 2 sapt…..a vrut o pauza…se pare ca din aceasta pauza era vb sa iesim cu altcineva…am fost 4 ani impreuna…culmea…ne am despartit exact cand am facut 4 ani….cel mai tare ma durut ca dupa ce am luat aceasta asa zisa pauza mi a spus ca ea de fapt nu mai are nici un sentiment pentru mine si ca mi0ar fi mai bine fara ea….aveam de gand sa o cer de sotie…am incercat sa ii arat cat de mult inseamna pt mine..dar degeaba…si dupa cateva zile ma suna si imi spune…ca de fapt ma iubeste..si ca isi cere iertare…pentru ca s a culcat cu altul(acesta ar fi fost motivul pt care imi zicea ca nu mai simte nimic pt mine)…ma ruinat la propriu!…am simtit in acel moment ca s a terminat totul…ca viata nu mai are nici un sens…totul era asa de neclar si intunecat incat am crezut k o sa sar de pe fix….Dar am zis in felul urmator… Ca oricat de mult as suferi si oricat de trist si dezamagit as fi… nu as ajunge nicaieri cu asta…pt ca pur si simplu asa este VIATA….are urcusuri si coborasuri…am analizat totul si mi-am dat seama ca eu nu am gresit cu nimic…ca eu am dat tot ce aveam mai bun din mine in aceasta relatie….de ce tot eu sa sufar!!.. In lumea asta voi gasi pe cineva care sa ma iubeasca in aceeasi masura si sa ma respecte…la fel cum o voi face si eu…pt ca mi am dat seama ca merit asta….si am ajuns la concluzia ca CE NU TE OMOARA TE FACE MAI PUTERNIC!!! Sper sa va ajute cu ceva ceea ce am scris…ca si pe mine m au ajutat mult sfaturile altora de pe aici..

  122. ovidia spune:

    Buna…m am despartit de iubitul meu de o saptamana,dupa o relatie de ani in care eu trebuia sa ii suport familia care ma jignea prietenii lui care se dadeau la mine sa il suport pe el ca venea de la lucru se punea in pat si statea pe tableta si nu ma baga in seama nu asculta ce am de zis…ma parasit in cea mai grea pesrioada a vietii mele nu am un job ma chinui de luni sa imi gasesc fara sperante(el avand firma nu vroia sa ma ia la el pana imi gasesc ceva)stateam la el deoarece eu locuiesc in alt oras…deci fara loc de munca fara un loc unde ma duce a zis te pup pa pa…motivul??nu il stiu…l am intrebat dar de ce…am gresit cu ceva?…raspunsul a fost hai lasa ma in pace nu te victimiza…de atunci l am sters din tel nu mai tin legatura si nici nu imi doresc sa il mai vad…sufar mult ma gandesc ca imi va fii greu sa o iau de la zero sa mai am incredere in cineva dar wtf inainte de a fi cu el eram o tampita?NU! eram o lasa?NU!eram incapabila?NU!si atunci de ce acum sa ma gandesc la el?de ce mi as pierde timpul cu un om care nu ma meritat?de ce as regreta ca ma parasit din moment ce el a decis ca nu ma mai vrea de ce l as teroriza eu de ce l as lasa sa faca parte din mine si acum de ce sa ii dau lui satisfactia ca sufar sa citeasca mesaje de la mine ca sufar ca il vreau inapoi bla bla….spun Doamne iti multumesc ca ai binevoit sa se intample acum si nu mai tarziu ca ai stiut ce e mai bine pt mine iar el nu era nici pe departe…am 27 ani nu sunt ft tanara dar daca ma las prada suferintei nu fac altceva decat sa imi ingreunez situatia sa imi plang de mila si evident cand ai nevoie de prieteni nici unul nu edispus sa te asculte…o lasa ca esti tanara o sa gasesti pe altul bla bla…sfaturi venite de la oameni care au familii au copii la varsta mea…NU E USOR dar haideti sa fim tari impreuna noi acei ce suferim pt ca doar noi ne putem intelege unii pe altii…articolul are dreptate rupeti legatura cu ei si cautati sa faceti ceva ce va place…va pup pe toti si va imbratisez si keep in touch

    • Mirela spune:

      Ovidia,a trecut un an si ceva de cand ai lasat acest mesaj Dar atat de mult iti dau dreptate. Mi-as dori sa am o buna prietena ca tine, sa pot vb cu cineva care sa ma inteleaga. Pari o persoana optimista si am nevoie de oameni in jurul meu,chiar si doar pt a vb prin intermediul unor mesaje. Felicitari pt atitudine! O sa-ti citesc deseori acest mesaj pt a ma incuraja pe mine insami.

  123. Andreea spune:

    Buna seara ! Recent am incheiat o relatie de cateva luni si imi este foarte greu..chiar daca nu a trecut foarte mult timp.m am atasat foasrte tare de el ..ne am despartit pt ca de la un timp nu mai imi dadea deloc atentie si acum imi ezte foarte greu si nu stiu cum sa trec mai repede peste perioada aceasta urata. Imi puteti da sfaturi ceva ?

  124. dan spune:

    Din pacate sufletul are 2 parti una cu fericire alta cu tristete. In momentul de fata trec chiar A 2 A OARA prin momente de genul acesta dupa relatii de 3.5 ani fiecare si se pare ca nu am invatat chiar in totalitate din prima relatie si am ajuns la o concluzie sa fii ingaduitor cu ea/el si sa nu iti pui sufletul pe masa pentru ca mai devreme s-au mai tarziu risti sa se stearga cu el la nas. Stiu ca suna foarte foarte urat si nu spun asta din ura, dar asa suntem cu totii oamenii rai, schimbatori, imprevizibili.
    .

    FFFFFF GREU ……stiu

  125. claudiu germania spune:

    Buna!!! Si eu sunt in acceiasi situatie ca voi toti, de o luna sufar fara incetare…desi stiu ca nu e bine si ca trebuie sa fac ceva in privinta asta…nu stiu cum…ca voi toti de altfel…parca o vad peste tot…totul imi aduce aminte de ea …cea mai cumplita perioada din viata mea…simti ca cineva ti a tras presul si ai cazut intr o groapa fara finish…din ce in ce mai intunecata…nu mai suport pe nimeni…nu vreau sa vrb cu nimeni…si cand vreau parca nu te baga nimenii in seama…spunandu mi …lasa frate ca mai sunt si altele…ce asta e problema? Ca mai sunt altele? Am dat totul pt ea si acum nu sunt privit dkt cu o indiferenta totala..4 ani jumate sau dus intr o clipa…degeaba o implorii sau mai stiu eu(cazi in genunchi) pt inca o sansa…nu primesti dkt un raspuns..NU…deci intr un final nu pot dkt sa fiu tare…motivatie…e greu stiu…si eu sunt terminat..dar incerc…viata merge inainte cu sau fara acele persoane care noi credeam ca sunt Unice…deci trebuie sa fim tari…nu prea sunt in masura sa zic asta …dar incerc sa ma motivez cumva…si cred ca ar trebuii sa vrb noi astia care suferim..poate ne va trece mai usor…ghinea claudiu facebook page..din frankfurt care vrea sa vrb …sa ne ajutam reciproc ..peace

  126. Carla spune:

    Ne-am despartit pentru ca ne-am dat seama ca avem nevoie de libertate, sa mai cunoastem si alti oameni. Si totusi simt ca innebunesc cand stiu ca este cu altcineva, ca o duce acasa la el unde numai eu mai fusesem. Ma uimeste ca intr-un timp atat de scurt m-a inlocuit. Incerc sa nu ma gandesc, dar tot imi revin gandurile.

  127. razvan spune:

    sincer e ft greu:((simt ca nu mai pot,am pus totul in relati asta,totul,si am fost dezamagit
    :((

  128. hgf spune:

    Am iubit in 2 ani cat pentru intreaga mea viata. Relatia a avut de suferit in ultima ei parte din cauza barierelor psihologice pe care ni le-am tot pus. Totul s a miscat inainte din inertie (aveam sa aflu dupa), chiar daca eu simteam la fel de mult. Dupa 3 ani in care am fost in aceeasi barca si ne am avut doar pe noi, a aparut de nicaieri a 3a persoana, iar decurs de 2 saptamani nu mai contez deloc..deloc ca iubita, nu vrea sa renunte la mine ca prietena. iar eu NU POT!! am ganduri dintre cele mai grele si mai urate si simt ca o sa innebunesc efectiv. Am dezvoltat o dependenta groaznica cu care acum nu stiu ce sa fac…de ce? DE CE se intampla astA? de ce trebuie sa trec prin asta? de ce n am zis da la momentul potrivit? mi s-a dat de inteles ca l am zis prea tarziu (la o saptamana de la intrebare, in timp ce lucrurile mergeau inainte cu cealalta persoana, aparuta de nicaieri dupa o despartire). m-a inselat de 2 ori si mereu am trecut peste..si acum as fi in stare, i am spus ca pot astepta oricat….dar simte pt altcineva………….nu mai pot efectiv

  129. elena spune:

    ok….am iesit de curand dintr-o relatie complicata…si asta nu pt k am vrut eu ci pt k asa a vrut el….adevarul este ca nu pot sa exprim in cuvinte ceea ce simt…in ultimele doua nopti nu am putut de loc sa dorm , iar in ultimele doua zile nu am putut sa mananc…orice fac…ma pomenesc ca incep sa plang , sa regret,sa sufar…nu stiu cum ar trebui sa rezist asa cateva luni…subliniez faptul ca stam in aceasi casa si sunt obligata sa-l vad zi de zi…

    • Ionut spune:

      Si eu sunt in aceeasi situatie.Dupa o relatie de 4 ani in care am stat impreuna si ne-am iubit ,m-am trezit acum 4 luni ca nu stie daca ma mai iubeste si ca vrea sa se ocupe de viata ei mai mult.Inca stam in acelasi apartament pentru ca locuim in Copenhaga si e destul de greu cu chiria.De 4 luni de zile sufar si in 4 Luni de zile am implorat-o de 100000000000000 de ori dar nimic.Ideea e ca e influentata de mama ei si de o prietena .Sunt disperat si la pamant.Numai ca in astea 4 luni de cand suntem despartiti am invatat ca nimeni nu merita sa sa sufere prea mult pentru o persoana care nu te iubeste si nu stie ce vrea de la viata.Trebuie sa avem rabdare si sa incercam sa ne omoram timpul cu lucruri care alta data ne faceau fericiti.

      • ramona spune:

        Am citit post ul tau pe situl psihosuport .Stiu ca a trecut ceva vreme insa doream sa te intreb cum ai trecut peste.
        Multumesc.

  130. cosmin spune:

    mare dreptate ai si eu trec prin aceeasi strare de o luna jumate te inteleg.
    le oferi inima pe tava si ele ce fac?

  131. daniel spune:

    si eu trec prin aceeasi suferinta si e greu al naibii..se mai poate numii iubire cand la cearta prietena te jigneste in mai multe feluri,mi e jena sa le enumar?e greu de descris in cateva randuri situatia…:(fara prieteni de incredere,e greu sa mergi mai departe,cu siguranta cazi in depresie.

  132. Sebastian spune:

    M-am despartit acu 5 zile de cea pe care o iubesc.Doar 2 ani jumate am stat.Vroiam sa o cer de Craciun,dar m-a dat cu flit,ne-am despartit printr-un mesaj.Eu nu inteleg ceva la fetele din ziua de azi,sustineti pana in ultima clipa ca ne iubiti si va e bn langa noi,pana cand apare o cearta,va enervati si deodata gata cu iubirea si cea mai buna solutie e despartirea.DC?
    Am citit articolu acesta,as vrea sa pot sa fac ce scrie aici,dar nu pot,pur si simplu nu pot.O iubesc prea mult.

  133. Denisa spune:

    Fiecare trece prin momente din astea si chiar e greu. O despartire nu inseamna un capat de drum chiar daca si eu am avut parerea asta, eu incerc sa trec peste… sper sa si reusesc.

  134. Nicolae spune:

    Felicitari pentru articol! consider sfaturile dumneavoastra de mare bun smit si cat se poate de aplicabile. Si eu in momentul de fata sunt in plina despartire:) Cred ca am inca suficiente parghii sa mai lungesc relatia dar nu are rost! Ceea ce ma framanta in schimb este legat de personalitate, atunci cand vine vorba de despartire. Am obsrvat in general, personalitatile puternice si cei extrem de ambitiosi ies din relatii atunci cand hotarasc ei nu partenerul, si sunt complet neafectati de eveniment. Din pacate sau din fericire nu este cazul meu. As dorii sa aflu daca exista vreo modalitate de a devenii mai puternic mai indiferent si mai ales daca sensibilitatea sentimentala poate sa fie cumva inlaturata, astfel incat sa nu te afecteze deloc o despartire ( sa nu mai ai sentimente, sa nu plangi, sa nu te simti deznadajduit, sa poti sa adormi fara sa te gandesti la ea/el etc…).Stiu ca exista multi asemenea oameni si ma intreb oare cum reusesc? ( leadership, ambitie, motivare, cariera profesionala stralucita, educatie)???

    P.S. Daca vreti sa va simtiti mai bine dupa asemenea evenimente faceti mult, mult sport!

  135. Staicu Daniel spune:

    Salut,

    O sa inevrc si eu sa adaug cate ceva aici si de asemenea sper sa fiu ajutat de oricare dintre voi sa trec peste situatia in care ma aflu.
    Suntem sau cred ca am fost ,de 7 ani impreuna si locuim de 4 sub acelasi acoperis, pentru ca desi incercam sa facem lucrurile sa mearga nu se vede nicio schimbare. sunt distrus,am pus totul in relatia asta si acum as face orice sa indrept greselile pe care si eu le-am facu(am fost gelos,nu i-am acordat atentie,am ignorato,am ridicat tonul fara mari motive) toate pentru ca serviciul ma epuiza . este foarte greu sa fi intr-o astfel de situatie si ai impresia ca toate sfaturile pe care le primesti nu te ajuta cu nimic, cine nu a iubit cu adevarat si nu a fost intr-o astfel de situatie nu are cum sa inteleaga prin ceea ce trecem noi.
    Va rog,imi puteti da un sfat ? ce sa fac? sa mai lupt pentru ea? o iubesc mai presus de orice?

  136. maria spune:

    dupa 6 luni petrecute zilnic cu iubitul meu ..el fara o explicatie ma respinge de o luna ….nu stiu ce sa mai fac …mi.am scris si gandurile dar tot mi.e foarte greu …si zi de zi sper sa fie bine ..si sper sa fim ca inainte

  137. Andr spune:

    Sunt intr-o relatie de 2 ani si ceva,chiar prima relatie in care n-am facut decat sa ne certam si sa ne impacam de zeci de ori si culmea,de fiecare data spuneam ca e definitiv,dar dupa maxim 2-3 zile nu mai suportam si cedam rugamintilor lui de a ne impaca ,si recent,iar m-am despartit de el si nu s-a m-ai rugat de mine.Eram disperata ,parca nu mai puteam respira normal,nu mai eram in stare de nimic,ma gandeam doar ca eu sunt de vina si ma uitam intr-una la telefon si suferinta se accentua cand vedeam ca nu am niciun apel si niciun mesaj ,nu suportam sa nu stiu ce face,daca e bine.Si tot asa,acum cred ca e o relatie prea mult prelungita si poate trebuia sa se termine mai demult ,nefiind nevoie sa se ajunga aici,unde nu mi-as fi imaginat vreodata sau asa cum nu mi-as fi imaginat ca o sa ajungem,daca inainte renunta la orgoliu acum nu mai e asa si e o suferinta continua peste care chiar nu pot trece si imi doresc ca niciodata sa nu ma fi implicat intr-o relatie ,daca reusesc sa trec peste asta sa-mi fie de invatatura de minte,dar nu cred .oare o sa fie tot timpul asa?o sa prelungim relatia si apoi apar din nou vechile probleme ?

  138. Sabina spune:

    Ce ne facem cand mai e si un copil la mijloc? Cum sa te rupi cand inevitabil vorbesti cu persoana pe care ai iubit-o. ai divinizat-o…?

    • Anca Popa Anca Popa spune:

      Tocmai de aceea despatirile sunt grele.
      Nu exista o reteta universala in aceasta privinta, dar studiile stiintifice arata ca pentru cuplurile cu copii, este bine ca acestia sa invete sa diferentieze intre rolul lor de parinti si rolul lor de parteneri sau fosti parteneri: sa se poarte civilizat, responsabil si empatic (macar) in preajma copilului, sa isi asume rolul de parinti in continuare si sa ofere copilului un model pentru situatiile dificile. Cu siguranta ca de cele mai multe ori un asemenea plan este greu de infaptuit, dar in lipsa unei unei bune colaborari, toata lumea are de suferit mai mult.

  139. Avocado spune:

    Buna,

    Eu sunt un bou. Sufar ca un caine dupa o relatie de doi ani cu un scorpion veninos, otravit de propriul venin, o relatie lungita mult prea mult…….. E horror!!! Despartirile sunt horror! Despartirile sunt doliu, travaliu, supradoza, sevraj, vid..

    Folosesc scrisul ca si terapie si functioneaza destul de mine pentru mine. Scri exact asa cum iti vine.
    Primul beneficiu este ca obosesti:) poate pare comic, dar pur si simplu te consuma suficient astfel incat sa nu mai ai energie si chef sa te mai gandesti. Te elibereaza! Un alt beneficiu este faptul ca gandurile haotice „care nu se termina niciodata” se aseaza concret pe hartie si au o finalitate. Iar dupa o anumita perioada poate fi un material foarte bun de anliza personala si studiu. Nu se intampla minuni, dar este infinit mai bun decat nimic, sau decat discutiile cu persoane nepotrivite.
    Iar daca nu reusesti sa ACCEPTI TOTUL ASA CUM ESTE, sa ierti, si MAI ALES SA TE IERTI, nu te vei vindeca in vecii vecilor, Amin!
    Plus ca stresul generat merge direct in stomac. Cancer! Fiecare gand rezultat din neacceptare se aseaza in stomac. H O R R O R !!!

    & so f more!

    Trebuie incercat :)

    NIMENI NU MERITA SA MA SUPERE :)

    • Adryan spune:

      Bine zis Avocado(m-am si amuzat putin). Din pacate eu am iesit dintr-o relatie de 9 ani in urma cu aproximativ 2 luni peste care inca nu am trecut, dar asta din cauza mea, pentru ca am cautat-o ca un fraier ce sunt!! Am facut asta pentru ca nu mai rezistam(nu dormeam noptile iar atunci cand adormeam o visam, nu aveam pofta de mancare….), iar acum regret asta, pentru ca am constatat ca atat timp cat nu comunic cu ea(prin mesaje sau telefonic) ma simt mai bine,dar dupa ce vorbesc cu ea, revin la starea aia cumplita.
      Credeti-ma ca cel mai bine este sa rupeti legatura definitiva(asa cum este specificat si in articol), pentru ca daca celalalt va fi cu altcineva, veti suferi si mai mult!!!(cazul meu)
      Viata este prea scurta ca sa traim din trecut si cum nu putem da timpul inapoi, cel mai bine ar fi sa ne uitam catre viitor!
      Nu imi este deloc usor dupa 9 ani, dar TREBUIE sa reusesc pentru ca nu vreau sa ma las invins si sunt convins ca pana la urma voi gasi pe cineva care sa ma aprecieze asa cum trebuie!!

      Sper ca si voi sa reusiti sa treceti cat mai repede peste fostele relatii! Eu voi rece cu siguranta :)

  140. Serban spune:

    E o stare ingrozitoare,ne’am despartit deja de aproape de doua luni…si totusi,parca s-a intamplat ieri…

  141. anca zaman spune:

    Am citit articolul dumneavoastra insa desi am o varsta inaintata in curand 53 ani ,am reusit sa inteleg ca dvs va faceti datoria explicand,relatand in opinia dvs sau cf cartilor cam ce ar trebui de facut insa…nu amintim de starea emotionala prin care persoana trece in momentul in care este anuntata de despartire,sau si mai grav ce faci in momentul in care timpul curge in defavoarea ta…desi nu timpul trece noi trecem prin el cu bune si cu rele….

  142. florinel_maxim spune:

    foarte bun articolul trebuie sa mergem mai departe asta este tot ce conteaza daca cineva nu te merita cauta pe altcineva care o face . si in legatura cu scrisul este o ideie buna asa poti sa sti cu ce ai gresit tu cu ce a gresit persoana de langa tine cum ai reactionat tu cum a reactionat ea , asa vei citi si vei sti ce trb sa inbunatatesti sa nu mai gresesti data vitoare ca relatia sa dureze ever .

  143. mitza spune:

    „Scopul scrierii gandurilor este acela de a te ajuta sa constientizezi, in prezent, ce anume a insemnat relatia respectiva pentru tine, cu bune si cu rele, pentru ca apoi sa capeti o imagine de ansamblu a implicatiilor sale”
    Stiu ca nu am fost un „As” in relatie nu am fost perfect, dar ce se intampla atunci, cand stai si te gandesti ca ai schimbat 16 locuri de munca cu 16 locuri de munca, unu mai bine platit decat celalalt, doar ca sa fi mai aproape de ea sau sa ii oferi ei mai mult, cand stai si te uiti la cei 4 ani jumate in care ai luptat si ai tras si te-ai zbatut sa fii mai bun doar pt ea
    k, dupa ce, sa te gandesti, ca ai aratat spatele la multa lume doar sa-i oferi ei mai mult, doar sa o vezi zambind, cand dupa 4 ani jumate cuvintele ei sa fie „nu sunt sigura de ce mai simt pt tine.” ce faci atunci?
    Le treci pe o bucata de hartie si-i dai foc, si te gandesti la cat de faraier esti, pt ca singuru lucru pe care ti-l doresti e sa o vezi fericita.
    Am fost fidel 4ani jumate, de o sapt sunt despartit de persoana pe care am iubito trup si suflet si vreu doar sa o vad fericit si sper k persoana care va veni dupa mine ,sa o iubesca cel putin jumatate din cat am iubito eu. Si tot ce stiu este ca urmatoarele cuvinte sunt adevarate „good guys finish last”
    Si totusi doare

    • Anca Popa Anca Popa spune:

      Orice despartire de o persoana care a fost importanta doare, nimeni nu are cum sa schimbe natura emotiilor umane… Cred ca a iubi pe cineva, printre altele, implica si curaj; curaj in fata ideii ca persoana pe care o iubim poate disparea din viata noastra oricand si ca nu exista garantii ca inimile noastre nu vor fi frante. Acceptarea acestui adevar nu ne va scuti de suferinta adusa de despartire, dar ne va ajuta sa ne explicam altfel ce ni se intampla si sa nu ne mai luptam atat de mult cu ideea ca pentru o bucata de vreme ne vom confrunta cu trairile pierderii.

    • Marius spune:

      Mitza…observ ca ai postat acest comment in data de 3 iunie 2013, asta inseamna mai bine de 1 an de zile. Cert e ca atunci cand am citit aceste randuri scrise de tine, am avut impresia ca le-am scris chiar eu, a fost exact ceea ce gandeam in momentul in care le-am citit. Ti-as fi recunoscator daca accepti sa vorbim pe un site de socializare. Tinand cont ca au trecut aproximativ 18 luni, as vrea sa te intreb unele lucruri prin care tu ai trecut, si prin care urmeaza sa trec si eu.

  144. alexandru spune:

    E adevarul dureros si o usitza mica de scapare doar trebuie sa te gandesti la binele si fericirea ceo sa o ai!

  145. alexandra spune:

    Cu tot respectul..articolul asta ma face sa vreau sa ma arunc de la etaj!

    • Anca Popa Anca Popa spune:

      Regret ca te simti asa… din pacate si despartirile fac si ele parte din viata, iar niste sfaturi de sustinere nu strica niciodata celor ce trec prin astfel de momente, iar ideea ca si altii au mai trecut prin asta dar si-au revenit poate fi un real sprijin.
      Ce anume te intristeaza la articol?

    • Simona-Maria Chirciu spune:

      si pe mine…:)) Are unele sfaturi ok, dar ma asteptam la ceva mai consistent…nu sa scriu niste randuri despre o suferinta atata de grava si sa le tin ca sa le recitesc si peste ani…cu ce scop?

      • Anca Popa Anca Popa spune:

        Simona, cred ca ai inteles gresit. Nu am sugerat nicaieri ca este necesar sa pastrezi cele scrise pentru a le reciti dupa cativa ani. Scopul scrierii gandurilor este acela de a te ajuta sa constientizezi, in prezent, ce anume a insemnat relatia respectiva pentru tine, cu bune si cu rele, pentru ca apoi sa capeti o imagine de ansamblu a implicatiilor sale. Acest lucru te ajuta sa te detasezi un pic de suferinta care in unele momente poate fi simtita ca ceva absolut si permanent.
        Din pacate nu exista solutii magice care sa ne scuteasca de suferinta perfect umana, ci multa intropectie, intentie si rabdare.

        • Simona-Maria Chirciu spune:

          Asa e…ai dreptate..eram foarte trista cand am citit articolul si nu mi s-a parut o idee deloc grozava partea cu scrisul…Mersi pt articol…

  146. gabriela spune:

    Buna…eu trec prin asemenea momente. .este greu suferinta nu ti-o poate alina nimeni.

  147. Anca Popa Anca Popa spune:

    Daniela, intotdeauna exista solutii, trebuie doar sa ne uitam dupa ele.
    Exista forumuri pe care poti vorbi si solicita sprijin, exista grupuri de suport pentru despartire si exista si posibilitatea psihoterapiei. Tine de tine sa nu te izolezi!

  148. DANIELA spune:

    Este un bun discurs….dar nu ma linisteste deloc in aceasta perioada trista din viata mea,si cui sa i povestesti suferinta daca nu ai pe nimeni>

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *