Eu imi doresc un copil si sotul nu


„Am 32 de ani şi simt că relaţia cu soţul se deteriorează pe zi ce trece, mă simt neputincioasă şi extrem de tristă pentru că simt că am ajuns într-un punct în care nu se mai poate face nimic. Suntem împreună de 4 ani şi ne-am iubit foarte mult la început şi acum ne iubim dar suntem la capătul puterilor deoarece nu putem trece peste un obstacol pe care l-am avut încă de la început, dar pe care amândoi l-am ignorat sperând că se va rezolva de la sine. Pe scurt, problema noastră e că eu vreau copii şi el nu. De când eram mică mă jucam cu păpuşile pe care le puneam în cărucior doar ca să mă joc de-a mama. Aproape toate prietenele mele au copii şi nu ratez nici o ocazie când pot să am grijă de ei. Ciudat, şi soţul meu se bucură să fie în compania copiilor, dar atâta timp cât nu-s ai noştri, pe motivul că-i o responsabilitate prea mare, că se teme să nu dispară pasiunea dintre noi şi pentru că nu vrea ca de acum încolo, pentru următorii 18 ani, să „ne cărăm” cu copiii peste tot în vacanţă. Am obosit să-i mai explic că trebuie să se maturizeze şi că motivele pentru care nu vrea copii sunt puerile pentru că nu ajungem nicăieri. Ce sfaturi îmi daţi? Ne iubim mult şi acum şi ne este teamă ca aceasta problemă să nu însemne sfârşitul nostru ca cuplu.”

 

Raspuns

Adevărul este că multe cupluri se confruntă cu astfel de blocaje – fie că tema este legată de bani, carieră, petrecerea timpului liber, sau, în cazul vostru, despre conceperea unui copil, de obicei, în spatele acestor teme generice se ascunde o însemnătate simbolică, un întreg sistem de valori.

Ceea ce se pare că vi se întâmplă ţie şi soţului tău este că aveţi aspiraţii conflictuale şi că amândoi aţi adoptat poziţii foarte rigide. Identificându-vă atât de mult cu propriile vise, vă este teamă să acceptaţi influenţa celuilalt crezând probabil că aşa veţi fi forţaţi să renunţaţi la ceva care vă defineşte prea mult ca indivizi. În timp, dacă felul în care comunicaţi nu se va schimba, este destul de probabil ca relaţia voastră să se degradeze şi mai mult – vor apărea mai multe critici şi suspiciuni, încrederea care există între voi se va surpa şi nivelul de respect şi admiraţie va scădea şi el.

Ca exemplu concret de comunicare defectuoasă îţi pot da faptul că tu pui alegerea sa pe seama lipsei de maturitate, ceea ce este un punct de vedere foarte critic şi acuzator. Când o persoană se simte criticată, tendinţa este să devină defensivă şi să încerce să dea vina pe cel care-l critică. Dacă acest ciclu critică-defensivitate se repetă de prea multe ori, fără rezolvare, persoanele implicate încep să se dispreţuiască şi dezvoltă un comportament sfidător.

Pentru a încerca să vă reparaţi relaţia, vă recomand următorul exerciţiu: separat, scrieţi pe o foaie de hârtie despre gândirea pe care aţi adoptat-o: cum aţi ajuns să vă doriţi lucrul respectiv (tu să vrei copii, el să nu vrea), care sunt experienţele/circumstanţele care au contribuit la formarea idei respective, de ce este această convingere importantă pentru voi. Evitaţi să vă criticaţi. Apoi, pe rând, pentru 20 de minute, vorbiţi despre ce-aţi scris cu sinceritate, fără să vă întrerupeţi sau să vă contraziceţi. După ce aţi terminat, căutaţi să nu faceţi altceva decât să vă exprimaţi înţelegerea faţă de alegerile fiecăruia, chiar dacă în continuare vă doriţi lucruri diferite. Discutaţi despre ce puteţi face diferit pentru a gestiona problema cu mai mare uşurinţă în viitor, despre cum vă puteţi schimba comportamentul şi despre cum puteţi continua să vă arătaţi înţelegere şi suport chiar şi în momentele în care există un conflict clar de interese.

În ultima instanţă, depinde de priorităţile pe care le aveţi amândoi: cât de important este să rămâneţi împreună, cu sau fără copii şi cât de importante sunt aspiraţiile fiecăruia.

În cazul în care lucrurile se complică, există şi opţiunea psihoterapiei de cuplu.

3 Comments

  1. Alexandra Crăciun spune:

    Am un copil iar sotul meu nu mai.vrea va rog ajuratima

  2. Buna mă numesc alexandra si am un băiat de 10 luni si as mai vrea inca un bebe dar sotul meu nu mai vrea

  3. Rebecca spune:

    Buna seara am 26 de ani iar sotul meu 40. Suntem impreuna de 9 ani si de 3 suntem casatoriti… eu imi doresc din suflet un copil, dintodeauna, mai ales ca toti din grupul nostru au copii chiar daca sunt mult mai tineri decat noi! Am incercat de foarte multe ori sa vorbesc despre asta insa el mereu respinge discutia, ba chiar se enerveaza spunand ca avem destul timp sa facem si copii! E clar ca nu isi doreste! Tin sa precizez faptul ca eu il rasfat foarte mult… poate fi si asta un motiv? Sincer in ultimul timp incerc sa ma conving ca poate are dreptate, dar nu stiu cum sa fac sa numai am dorinta de a fi mamica…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *