Despartirea de partener violent



Violenţa în cuplu începe, încet-încet, şi pe la noi, să fie un subiect mai mediatizat. Lumea începe să devină mai conştientă de seriozitatea problemei, care, nu până demult, era văzută ca ceva obişnuit. Multe femei aleg să rămâna în relaţii abuzive sperând că partenerul lor se va schimba, simţindu-se vinovate pentru bătăile şi înjosirile la care sunt supuse, ori pentru că depind financiar de partenerul lor violent.

Dacă te-ai decis să îţi părăseşti partenerul, înseamnă că ai realizat că sunt slabe şanse ca lucrurile să se rezolve. Deşi separarea nu este un proces uşor, mai ales în cazul relaţiilor în care s-a recurs la violenţă fizică, majoritatea femeilor care şi-au părăsit partenerii au mărturisit că dacă ar fi ştiut cât de bine este fără abuz, ar fi renunţat la relaţie mult mai devreme. Merită totuşi menţionat că despărţirea de un partener violent prezintă şi ea riscurile ei: în încercările lui de a nu te pierde, te poate urmări, ameninţa, bate sau chiar sechestra; îţi poate căuta familia şi poate fi foarte inventiv în felurile în care va încerca să te discrediteze în faţa celor apropiaţi, cei de la care el ştie că ai primi ajutor. Dacă aveţi copii, este posibil să încerce să-i manipuleze emoţional împotriva ta, să joace rolul de victimă, sau chiar să devină violent şi cu ei. În unele cazuri, ce-i drept limitate, se poate ajunge chiar şi la omor. Când te decizi să pleci, asigură-te cât poţi tu de bine că vei fi ferită de asemenea scenarii, sau încearcă să le previi cerând ajutor, fie el de ordin legal, material, sau emoţional.

Cum decizi dacă este timpul potrivit să pleci?

Părerea pe care o vei auzi cel mai des, şi probabil şi sfatul pe care l-ai primit de la cei din jurul tău, este: “cu cât mai repede cu atât mai bine”. Ei bine, iată ca nu este cel mai bun sfat pe care îl poţi primi, pentru că, mai înainte de toate, trebuie să te simţi pregătită pentru acest pas. Unele femei care pleacă fără a fi convinse, au un risc mult mai mare să fie înduplecate de partenerul abuziv, care dealtfel şi-a însuşit bine mecanismele manipulării emoţionale. Un psihoterapeut cu pregătirea si înţelegerea necesară îţi va fi alături şi îţi va oferi sprijin chiar şi dacă nu te simţi încă pregătită să faci acest pas. În plus, el sau ea te poate ajuta să determini cât de periculos este pentru tine să mai rămâi în relaţia respectivă, care sunt resursele de care te poţi folosi, şi te poate ajuta să îţi creşti nivelul de independenţă până când te vei simţi pregătită să pleci. Dacă se întâmplă să găseşti un psihoterapeut cu care te simţi presată sau care simţi că încearcă să te grăbească să-ţi părăseşti partenerul, ia iniţiativă şi comunică-i că decizia trebuie să îţi aparţină în totalitate. Acesta va fi un exerciţiu bun în a îţi apăra interesele şi a nu-i lăsa pe alţii să decidă pentru tine. Daca nu te simţi pregătită pentru o astfel de confruntare, sau dacă terapeutul nu îţi respectă cererea explicită, atunci este cazul să cauţi ajutor în altă parte.

Un alt aspect pe care merită sa îl pui în balanţă atunci când începi să te decizi dacă este cazul să termini relaţia, este chiar atitudinea pe care o are partenerul tău faţă de abuz. Dacă el se poartă ca şi cum abuzul nu ar fi mare lucru, dacă te învinuieşte pentru propria-i violenţă, sau dacă pur şi simplu încearcă să te convingă ca nu a fost niciodată violent faţă de tine, atunci înseamnă că aceste abuzuri nu prea au şanse să se oprească. Chiar şi în cazul în care partenerul îşi asumă responsabilitatea, simpla recunoaştere nu este suficientă. Va trebui să acorzi o deosebită atenţie felului în care îşi exprimă ideile, dar şi ce este dispus să facă să oprească acest comportament. De exemplu, este un semn bun dacă se va decide să apeleze la un psihoterapeut, dar este un semn rău dacă îţi propune să faceţi terapie de cuplu, fapt care denotă că îşi vede violenţa ca pe o problemă comună. Dacă se decide pentru terapie individuală şi dacă nu renunţă după primele şedinţe, înseamnă că măcar un prim pas a fost făcut. Dacă în schimb renunţă sau nu se duce la toate programările, înseamnă că încearcă să îţi creeze impresia că vrea să se schimbe, când de fapt el nu îşi doreşte acest lucru. Există şi posibilitatea ca abuzul fizic să oprească, dar cel emoţional să continue – ceea ce înseamnă că relaţia este tot abuzivă şi că sunt şanse mărite ca şi abuzul fizic să reînceapă la un moment dat.

Cum poţi determina care vor fi consecinţele plecării tale?

Dacă te-a ameninţat cu moartea, şansele ca el să continue să te hărţuiască şi după ce pleci sunt mai mari decât în cazul femeilor ai căror parteneri nu le-au ameninţat cu omorul. În plus, dacă suferă de depresie sau are tendinţe suicidare, există şi o mai mare probabilitate ca viaţa să îţi fie pusă în pericol. Persoanele care au încercat să se sinucidă au deja o mai mare predispoziţie către a privi viaţa umană ca pe ceva insignifiant, şi deci le este mai uşor să treacă la fapte chiar şi cu privire la viaţa altora.

Dacă ai fost violată, înjosită sau hărţuită sexual de către partener, înseamnă ca acesta are unele trăsături care se extind de la violenţa clasică către sadism.

Un alt semnal de alarmă este dacă tu eşti singura persoană cu care are o relaţie apropiată. Acest lucru indică faptul că este dependent şi probabil obsedat de tine, şi că dacă vei părăsi relaţia poate fi capabil de acte disperate. Este cazul să te gândeşti cât de departe a mers abuzul lui faţă de tine, pentru că un bun predictor pentru ceea ce va face în viitor este ce-a fost în trecut. Dacă te-a lovit cu diverse obiecte din casă, daca te-a ameninţat cu o armă, daca a încercat să te sugrume, şansele ca aceste lucruri să se repete din nou sunt mari.

Înainte să pleci, asigură-te ca ai sprijinul necesar, ajutor care nu trebuie să se limiteze numai la prieteni, ci şi la ajutor legal, financiar, psihologic şi social.

1 Comment

  1. Nicolau geanina spune:

    Buna ma numesc geanina am o relatie de 6 ani.ne-am cunoscut in italia.acum un an am ramas gravida si desi nu prea vroiam aceasta sarcina deoarece avea iesiri cu jigniri si nu-mi placeau.l-am iertat de multe ori.intr-un final am pastrat sarcina ,ne-am casatorit.toate bune cu mici certuri.dar de cand am fetita 4 luni cand ne certam incepe sa ma jigneasca enorm ameninte cu bataia tipete de fata cu fetita (amandoi tipam) si nu mai suport.a-si vrea sa ma despart dar mie frica de cum ar fi viata mea cu un copil.inainte eram o femeie independenta.acum ma simt ca un leu intr-o cusca.ma gandesc mereu sa-i mai ofer o sansa dar nu se schimba.nu a-si vrea nici sa creasca fetita fara tatanu stiu cum a-si putea proceda? Ce sa fac?ajutati-ma cu un sfat.va multumesc!

Lasă un răspuns către Nicolau geanina Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *